Pas dupa pas, grabit ma-ndrept spre alte primaveri,
In oceanul plin de vise vaslesc prin spuma amintirilor,
Pe strada aceasta ‘ntortochiata care duce nicaieri,
M-opresc prea rar… ah, mult prea rar s-ascult parfumul florilor.

Sub praful auriu al lunii mi se naste iar un dor,
Caci, prin credinta vad cum stau deschise-a cerului ferestre,
As vrea cant… la brat cu ingeri albi, apoi sa zbor…
Si-n hora sa dansez cu stelele prin lumi celeste.

Dar, stau cuminte si tacut, in lumea mea, la rand
Privind cum ruginitele secunde se topesc in intuneric,
Departe… dar atat de-aproape… in pieptul meu, la mine-n gand,
E-adanc sapata Vesnicia, acest tainic, misterios Taram feeric.

Din floarea vietii mele azi mai cade o petala,
Ma-ndepartez, cu fiecare pas, de-acest pustiu uscat,
M-asteapta locul pregatit, cu sfinti la Masa cea Regala,
M-asteapta Viata Noua, stralucirea, m-asteapta Tata… la Palat!