Ier. 1.4-10 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte şi te făcusem profet al Neamurilor.” Eu am răspuns: „Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: , căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap – zice Domnul.” Apoi Domnul Şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi Domnul mi-a zis: „Iată, pun cuvintele Mele în gura ta. Iată, astăzi te pun peste Neamuri şi peste împărăţii, ca să smulgi şi să tai, să dărâmi şi să nimiceşti, să zideşti şi să sădeşti.

Ieremia este chemat chiar din copilărie în slujba profetică, ales de Dumnezeu înainte de a fi conceput în pântecele mamei sale. El va sluji ca profet peste Neamuri şi împărăţii. Nu vedem în această lucrare slava lui Dumnezeu care a însoţit, de pildă, chemarea lui Isaia sau a lui Ezechiel. Dar suntem totuşi copleşiţi de inocenţa şi sinceritatea copilului Ieremia ca reacţie la glasul lui Dumnezeu. Este pentru fiecare slujitor al Evangheliei un model de auto-evaluare prudentă. Apostolul Pavel ne învaţă, în Romani 12, să nu avem despre noi înşine păreri prea înalte, ci aprecieri cumpătate, potrivite cu măsura de har primită de la Dumnezeu. Alegerea prin har pe care Domnul o face în dreptul lui Ieremia are mai degrabă legătură cu slujba sa de profet, decât cu predestinarea pentru mântuire. Pentru mine există predestinare, dar numai în Hristos. În afara Lui nu există decât pierzare veşnică. Am mai spus şi cu altă ocazie că Dumnezeu nu are nicio „vină” pentru cunoaşterea Sa multidimensională şi perfectă legată de mântuirea oamenilor sau de pierzarea lor veşnică: El ştie dinainte tot ce se va întâmpla în viitor, şi chiar dincolo în veşnicie. Răspunsul candid pe care copilul Ieremia L-a dat chemării divine poate fi de un real folos smereniei noastre înaintea Domnului. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, el nu L-a respins pe Iehova, ci doar şi-a recunoscut limitele şi condiţia sa de copil căruia îi lipsea, de bună seamă, instruirea necesară. Dacă Ieremia ar fi fost, un absolvent de înaltă şcoală teologică, s-ar fi putut mândri în sinea lui când Dumnezeu l-a chemat. Secretul chemării divine este acela că ochii Domnului ne privesc întotdeauna în perspectiva devenirii noastre spirituale. De aceea i-a spus Dumnezeu: „Nu zice că eşti un copil”. Tot ce este viu creşte şi de aceea Dumnezeu l-a încurajat spunându-i: „Nu te teme căci Eu sunt cu tine!” Mâna lui Dumnezeu înseamnă puterea peste profet, iar atingerea gurii înseamnă curăţire sau purificare, ca în cazul lui Isaia, dar şi certificarea faptului că profetul este „gura lui Dumnezeu”. Rezumatul misiunii profetice a lui Ieremia peste Neamuri şi împărăţii defineşte suveranitatea lui Dumnezeu în istorie, prin acţiuni puternice de înlăturare a prinţului întunericului, aşa cum ar fi: smulgere şi tăiere, dărâmare şi nimicire. În acelaşi timp Dumnezeu oferă, prin profetul ales, speranţă pentru viitor când va pune bazele unei lumi noi, nealterată de efectele păcatului: zidire şi sădire. Dumnezeu să ne ajute să facem parte, ca şi Ieremia, dintre cei sădiţi în Casa Domnului, ca pietre vii pregătite şi şlefuite pentru veşnicia cu Domnul Isus Hristos.