Mal. 1.1-3 Prorocia, cuvântul Domnului, către Israel, prin Maleahi: „V-am iubit!”, zice Domnul. Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi l-am iubit pe Iacov, şi l-am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din pustiu.

Ca ultim profet al Vechiului Testament Maleahi se adresează evreilor repatriaţi din robia babiloniană care, deşi au reconstruit Templul şi zidul Ierusalimului, în cele din urmă au fost învinşi de apatie şi indiferenţă faţă de cele sfinte. Plutea printre ei un spirit de nemulţumire cu privire la soarta lor tristă printre neamuri când toată lumea îi arăta cu degetul şi erau, nu de puţine ori, ţinta multor batjocuri. La această afirmaţie „V-am iubit!”, care este un adevăr biblic axiomatic, generaţia lui Maleahi răspundea, de obicei, cu o replică a totalei insensibilităţi sufleteşti care însemna ignoranţă, ingratitudine şi necredinţă, adică necredinţă faţă de revelaţia divină. Dumnezeu spre a-i convinge pe evreii aceia de dragostea Lui, face apel la istoria familiei lui Isaac căruia i s-au născut, cu întârziere, doi gemeni: Esau (sau Păros) şi Iacov (sau Înşelător). Biblia declară, fără explicaţii, că Dumnezeu l-a ales, în ciuda defectelor sale, pe Iacov, şi l-a respins pe Esau. Cunoaşteţi istoria binecuvântării primită de Iacov, în defavoarea lui Esau, la care, de fapt Esau, renunţase în schimbul unei ciorbe de linte. Ceea ce spune aici Maleahi este că Dumnezeu l-a iubit mai mult pe Iacov, cu toate că era un înşelător. Iar pe Esau l-a urât, în sensul că l-a iubit mai puţin. Această „ură” pentru Esau este, prin comparaţie în sens iudaic, o dragoste cu mult mai mică. Dragostea lui Dumnezeu este revelată lumii prin Evanghelia lui Isus Hristos, fiul lui Iacov. Harul lui Dumnezeu îi caută tocmai pe acei oameni păcătoşi şi plini de defecte cărora le acordă graţiere şi iertare de păcate, dacă cred şi se încred în Isus. Tot astfel dacă alţii Îl resping pe Dumnezeu, în Hristos, ca Esau, pus faţă în faţă cu binecuvântarea divină, ei vor avea soarta munţilor lui Esau prefăcuţi într-o pustietate şi care vor fi invadaţi de şacali, un simbol din lumea animalelor care înseamnă ură, răzvrătire şi intoleranţă antisemită. Singurul nostru răspuns legitim şi corect la dragostea cu care ne-a iubit Dumnezeu nu este nicidecum să ne etalăm ”meritele” noastre, ci să-L iubim şi noi într-un spirit de mulţumire şi recunoştinţă, ştiind că Mielul răstignit pe cruce, în Noul Testament, este cel mai bun răspuns la întrebarea contemporanilor lui Maleahi.