A fost odat-un prunc în paie,
şi-o mamă ce-şi ținea Odorul,
şi-un glas ce răsuna-n odaie
Acesta fi-va Salvatorul...
Aceasta n-a spus-o păstorul,
nici magii cu-ale lor palate,
nici omul ce zăcea-n păcate,
ci Domnul.
Apoi au fost cuie şi cruce
şi-un om ce ispăşea păcate
ce peste-ntreaga lume-aduce,
iertare-n jertfa Sa de toate.
Aceasta n-a putut Pilat,
Nici vreun alt mare împărat,
Ci-a trebuit ca să coboare
din veşnicie şi splendoare,
chiar Domnul.
Va fi-n curând o veşnicie,
când vor păli lumini de soare,
Isus în marea sărbătoare,
ne va lua pe fiecare.
O haină albă şi curată
va fi de sfinții săi purtată
la nunta ce va fi serbată,
căci mirele cel fără pată
e Domnul.