Fara iubire, rugaciunea nu ne intareste

Fara iubire, rugaciunea nu ne intareste,
Mustrarea ne vatama, sfatul ne raneste
Cand harul lui Dumnezeu ne umbreste
Sa stii, vorbirea de rau atunci se sfarseste.

Fara iubire nu dovedesti bunatate,
Credinda, speranta, rabdare, dreptate
Doar roadele sfinte inmanuncheate
Te fac mai bun si-ntelept mai departe.

Fara iubire nimica nu poate sa fie schimbat
Mania te-ntreaba: ce vas mai este de spart?
Asculta ce-ti spun: Evanghelia ne-a invatat:
Acel care se smereste, mai poate fi indrumat.

Fara iubire nu se formeaza caractere,
Fara iubire si ce-a mai fost bun, piere
Iertarea nu necesita canoane, nici avere
Ci smerenie, recunostinta si mangaiere.

Fara iubire se-aduna multa suferinta
Si nu vei putea ca sa cresti in credinta.
Vei trai in amaraciune si in neputinta
De-aceea, iubeste, si-avea-vei biruinta.

Fara iubire gandurile bune fug de la noi,
Rugaciunea-i saraca si Duhul nu e cu noi.
Relatiile-s frante, nu se unesc macar doi
De-aceea, fii treaz si-ntelege: lupta e-n toi.

Fara iubire creste noianul de amaraciune
Si nu-l poti indeparta decat prin rugaciune.
Cauta locul potrivit, inchide usa dupa tine,
Nu mai pribegi tu, cheama-L prin suspine.

Iubirea e Dumnezeu si glasu-I te cheama:
Vino copilul Meu si intra-n staul degraba!
Fiarele urla mereu, ia chemarea in seama
De vrei viata, iubeste si vin la Mine degraba.

Iubirea te-ndeamna sa uiti ce-a fost greu,
Uita prilejul de-ntristare si calca-ti pe eu,
Iubeste si iarta ne-a invatat Dumnezeu …
Asa trai-vei pe veci cu Cel ce iubeste mereu.

06.01. 2020 - Petru Coman
Petrosani