Doamne... dacă prin absurd,
Într-o zi m-ai întreba
Care-i dorul meu ascuns,
Care e dorința mea,
Nu Ți-aș spune despre vise
De mărire și putere,
Nu Ți-aș cere bogăția
Lumii, ce odată piere
Ci, cu cerul și pământul
Te-aș ruga Părinte Sfânt
Să lași pace și iubire
Peste-acest bătrân pământ
Căci mi-e dor... mi-e dor de-o lume
Unde dragostea domnește,
Unde iarna nu ucide
Și focul nu pârjolește
Și mi-e dor... mi-e dor de oameni
Ce nu uită a iubi
Ce au învățat să ierte
Și frumos știu a trăi...
Doamne, dacă într-o zi
Prin absurd m-ai întreba
Care-i dorul meu ascuns
Care e dorința mea
Ți-aș răspunde că, în rugă
Ți le spun în zori de zi
Și că seara, în apus
Le trimit spre veșnicii:
Vreau o lume minunată
Plină de a Ta iubire
Și o viață unde pacea
Înflorește-n fericire!

Vulcan-08-01-2020
Mary