Bună dimineața tuturor! Sunt foarte bucuros că sunteți aici! Mulțumesc că sunteți aici! Pentru cei care ne urmăriți online, mulțumesc că din toate locurile ne-ați ales pe noi! Voi face tot ce-mi stă în putință să onorez timpul petrecut împreună. Chiar este o onoare să fiu aici, să vă văd fețele, să vă aud vocile cum Îl laudă pe Dumnezeu… ce privilegiu avem să fim împreună în această dimineață!

Suntem în mijlocul unei serii pe care o numim "Viu în noi", studiem persoana Duhului Sfânt. Și ceea ce ovrem, de fapt, nu este doar un studiu al Acestuia, ci o experimentare a Duhului Sfânt, o întâlnire. Pentru unii dintre noi poate este prima întâlnire, pentru alții poate aceasta a existat nu demult. Indiferent cum ar fi, noi vrem să ne întâlnim cu Duhul Sfânt. Cu alte cuvinte, nu vrem doar să știm despre El, ci vrem să-L cunoaștem la un nivel personal. Cum putem să știm cine este acest Duh Sfânt? Suntem binecuvântați pentru că avem Cuvântul lui Dumnezeu care este inspirat de Duhul Sfânt în care acesta ni se descoperă nouă. Ceea ce am făcut până acum a fost să ne uităm la diferite metafore folosite pentru Duhul Sfânt pentru a ne spune despre El. Am intitulat mesajul de azi "Vântul Lui sub aripile mele". Cu siguranță nu veți auzi astăzi acel cântec al lui Ben Miller, dar iată ce veți auzi: toată puterea cerului, tot vântul cerului este la dispoziția voastră ca puterea și vântul care vă împing mai departe. Haideți să ne rugăm mai întâi.

Tată, Îți mulțumim pentru oportunitatea de a deschide Cuvântul Tău și invităm Duhul Dumnezeului cel viu să ne vorbească. Depindem de fiecare cuvânt pentru că știm către cine arată, pentru că Duhul întotdeauna ne îndreaptă spre Isus. Și El este Cel pe care vrem să-L vedem, pe Isus. Binecuvântează vorbirea, auzirea și împlinirea Cuvântului Tău în acest loc și moment. Ne rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Katy și Laura au câteva lucruri în comun. Amândouă sunt femei, amândouă sunt în atletism și fiecare dintre ele are o barcă. Trebuie să mai știți că amândouă au ajuns pe prima pagină în media pentru călătorii solo, Katy la vârsta de 22 de ani și Laura la 16 ani. Katy a traversat Atlanticul singură. Laura a făcut înconjurul lumii. Cu toate că au avut atâtea în comun, exista o diferență imensă între ele. Una din ele a vâslit, cealaltă a condus. Katy, la vârsta de 22 de ani, a vâslit din Africa de Sud până în America de Sud. A fost nevoie de 70 de zile, 5 ore și 22 de minute. A trebuit să evite uragane, vasele acelea mari care nu o puteau vedea, iar dacă nu era atentă puteau să o lovească din plin, a trebuit să evite pirați - se pare că aceștia încă sunt un lucru de care trebuie să te ferești pe mare. Dacă se întâlnea cu aceștia puteau să-i fure cele 300 de batoane de ciocolată pe care le avea ticsite în micul spațiu pe care îl avea în barcă. 70 de zile, 8 până la 10 ore pe zi a vâslit peste Atlantic. 8-10 ore pe zi trebuie să fi lăsat în urma lor bătături dureroase pe mâinile ei.

Laura, pe de altă parte, ea a cules roadele vântului cu o barcă cu două catarge numită The Gupy. A pornit în călătoria ei și a devenit cea mai tânără persoană care a navigat globul. Și ea a avut parte de provocări. Chiar înainte de a pleca, când și-a anunțat intenția, Olanda, țara ei de origine, a încercat să oprească tentativa. Și chiar și după ce a primit aprobările, a trebuit și ea să evite uragane, furtuni puternice, dar după un an și 5 luni ea a reușit să facă înconjurul lumii.

În altă ordine de ei, vara aceasta am mers într-o excursie de 5 ore cu barca pe râu. Nu e nimic de lăudat, când a fost gata tot ce-mi doream era un somn acasă. Am să vă spun despre asta un pic mai târziu. Ce e sigur e că nu veți vedea poza mea pe vreo revistă de navigare în curând. Dar, dacă aș avea de ales, știu ce aș alege între a conduce și a vâsli. Însă vreau pe voi să vă întreb ceva în dimineața asta. Ce ați alege voi? Spiritual vorbind, sunt curios care dintre cele două situații arată mai mult precum călătoria voastră spirituală: barca cu vâsle sau barca cu vele?

Pentru că, precum Laura și Katy, avem o alegere de făcut. Putem vâsli după puterile noastre sau putem să folosim puterea vântului în velele noastre. Avem o alegere de făcut. Mă întreb care vi se pare mai potrivită… Dacă vă regăsiți prin viață vâslind sigur vă dați seama de asta pentru că e epuizant. Probabil și aici sunteți obosiți, chiar dacă stați și ascultați. Sigur nu e vorba de factul că nu vreți să aveți o relație mai apropiată cu Isus, ci dimpotrivă, vă doriți să vă apropiați de El pe zi ce trece, și pare că faceți ceea ce trebuie pentru asta. Dar cu cât încercați mai tare, cu atât mai tare nu vă iasă. Vâsliți și sunteți obosiți. Veniți la un program de închinare ca acesta, iar pastorul vostru vă spune că trebuie să citiți mai mult din Biblie, că trebuie să participați la slujbele de închinare, că trebuie să vă rugați, să cazați lumea, să slujiți, să știți care vă sunt darurile și să le folosiți. Dacă vâsliți și auziți asta, chiar dacă aceste lucruri sunt adevărate ele suna ca încă un lucru de făcut și vi se strânge stomacul când mai auziți și asta. Vă gândiți cum ați putea să mai faceți încă un lucru când programul e plin? De fiecare dată când vă întoarceți cineva are nevoie de ceva. Și e epuizant, e obositor. Asta înseamnă să vâsliți.

Dacă vă regăsiți în această situație sunt sigur că veți rezona cu un om din Ioan 3:1: "Era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor." Facea parte din elita religioasă, din cea mai importantă și bine-văzută elită religioasă din vremea lui Isus. Erau cei mai buni dintre cei mai buni, crema… Nicodim ar fi avut spe conturile sociale în zilele noastre acel ecuson albastru de verificare. Era un personaj. Oamenii știau cine este. El era 1 din cei 70 de conducători ai consiliului evreiesc, Sanhedrinul. Era foarte bine văzut printre oamenii religioși din vremea lui Isus.

Să continuăm să citim versetul 2: "Acesta a venit la Isus noaptea şi I-a zis: 'Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. '" Nicodim a venit la Isus pentru că voia să vorbească cu el. Îi arde inima, vrea să se întâlnească cu Isus, dar vine noaptea. Nu știm sigur de ce face asta. Probabil fiind atât de înalt în societate nu voia să fie văzut sau asociat cu acest Învățător radical. Voia să se întâlnească cu el, îl complimentează, Îl numește Învățător. E ca și cum i-ar spune: "Hei, Isus, ca de la învățător la învățător…" Încă nu știe cine este El cu adevărat, dar are aceste întrebări și vine cu ele la Isus în mijlocul nopții. A văzut ceea ce poate face Isus, totuși.

Dar până să termine el întrebarea, Isus îi și răspunde, trece direct la subiect, nici nu mai așteaptă după Nicodim. Să ne uităm la versetul 3: "Drept răspuns, Isus i-a zis: 'Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu. '" Nici nu a așteptat să termine întrebarea și a mers direct la expresia "adevărat, adevărat". Când vedeți această expresie în Biblie, ceea ce vrea să spună e "Nicodim, chiar vreau să te concentrezi acum, ceea ce îți voi spune e de o mare importanță, e ceca urgent, o chestiune de viață și de moarte." Și Isus începe și-i spune: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Trebuie să știți că subiectul Împărăției lui Dumnezeu era unul dintre preferatele lui Isus. Vedem asta în întreaga Evanghelie. De fiecare dată când Isus a avut ocazia, vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu. Faptul că o face și aici nu e de mirare, îndreaptă discuția spre subiectul Său preferat, Împărăția lui Dumnezeu, acel tărâm spiritual în care Dumnezeu domnește. Asta ne transmite ideea Împărăției care ne așteaptă, dar și a Împărăției care este printre noi acum. Și Isus iubește să vorbească despre asta.

Dar mai apoi spune că nu se poate intra acolo decât ca oameni născuți din nou. Vreau să ne luăm un moment și să ne uităm la această expresie,"născut din nou". Sunt doar niște cuvinte, dar au în spate mai multe semnificații. În greacă este doar un singur cuvânt,"anothen", cu mai multe semnificații. În una din versiunile Bibliei este tradus ca "născut nou complet și radical", iar în altă traducere e "născut din nou, a doua oară". În Biblia Ierusam spune "născut de sus, din ceruri de la Dumnezeu". Așadar, avem toate aceste sensuri ale acestei expresii, însă indiferent de cum traduci această frază, știm că Nicodim nu se gândea că discuția va ajunge aici.

Spune-i asta unui om ca Nicodim, unuia care face parte din elita religioasă, care știe cum se fac lucrurile corect… Probabil se gândea că Isus îi va mai spune încă un lucru pe care trebuie să-l facă. Asta era de așteptat. Să îi fi spus să meargă să mai asculte o predică, ăsta era un lucru previzibil. Dar această idee a nașterii din nou… Pentru ea Nicodim nu are niciun răspuns. Singurul lucru ce-l poate spune este întrebarea ce i-a apărut în minte. Continuă și spune (Ioan 3:4): "Nicodim I-a zis: 'Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? '"

Sau poate? Poate că vă identificați cu Nicodim în acest punct. Vorbește cu Isus și are toate aceste întrebări… Poate? E aproape ca și cum ne reprezintă pe noi toți cei care suntem bine intenționați, temători de Dumnezeu, cititori de Biblie, stăruitori în rugăciune, lumină în întuneric, oameni care fac ceea ce trebuie, dar parcă lipsește ceva. Iar Nicodim tocmai asta întreabă, se poate? Cum se pot îndeplini aceste lucruri?

Vreau să observați această obsesie a lui cu verbul "a putea". Nicodim vorbește de 4 ori: vs. 2 - "nimeni nu poate", vs. 4 - "cum poate","poate" și vs. 9 - "cum se poate". Născut nou, născut din nou, născut de sus - cum se poate face acest lucru? Isus îi răspunde la întrebare, iar pe măsură ce face acest lucru - acesta  este un punct de turnură pentru istoria divină - schimbă situația pentru totdeauna. Ioan 3:5-6: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh." Avem aici această idee logică care spune că oamenii dau naștere oamenilor, iar pe lângă asta avem ideea că Duhul Sfânt dă o nouă viață din ceruri.

Ceea ce cred eu că vrea Isus să facă aici este să ne compare două tipuri de nașteri. Una naturală și una din apă și duh. Există o naștere naturală prin care devii om. Și există o naștere spirituală prin care devii o nouă creație. Nu știu cine a supravegheat nașterea voastră naturală, însă vă pot spune sigur cine a supravegheat nașterea spirituală, din duh: Duhul Sfânt. Acesta a luat rolul unei moașe dându-vă această naștere din nou din viața veche în viața nouă, din moarte la viață. Acesta este rolul Duhului Sfânt, să vă dea nașterea din nou. Isus ne spune că aceasta nu este doar o naștere pentru a intra în Împărăția cerurilor, ci este o naștere prin care putem crește spirituală.

Priviți versetul 8: "Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." Aceasta este metafora noastră pentru astăzi: vântul. Știați că în Vechiul Testament cuvântul pentru duh este cuvântul "ruah". Spuneți împreună cu mine, ruah. Acesta este cuvântul în ebraică. Dar în Noul Testament avem cuvântul "numah" din greacă. Dar în ambele limbi, cuvântul are aceeași rădăcină, același înțeles "duh" și "vânt". Și Îl avem pe Isus care spune că Duhul este precum vântul. Avem această metaforă foarte ajutătoare pentru noi care ne spune că Duhul este precum vântul cerului. Dar ce ne transmite asta mai exact, cum ne este de ajutor? În ideea de a-L cunoaște mai bine pe Duhul Sfânt, ce înseamnă toate astea?

Primul lucru pe care vreau să-l observați este faptul că vântul poartă în sine un mister. Înțelegem asta, înțelegem că nu putem controla vântul. Nu poți să-l controlezi, nu poți să-l aduni, nu poți să-l concepi. Putem doar să simțim efectele lui. Nu toți știți asta, însă vinerea trecută dimineața s-a mutat un prieten la noi. Eram gata de lucru și cineva s-a uitat la telefon și a zis: "Sunt 10°C afară!" Am fugit la ușa din spate, am deschis ușa și stăteam acolo pe trotuar… Trebuia să ne fi văzut fețele: "A venit toamna!" Toată lumea posta despre asta. Alisha mi-a spus că va face niște chilli, unii ziceau că merg să cumpere dovleac. Nu știu care e treaba cu aerul rece, dar pe noi cei din această zonă ne face să vrem să experimentăm toamna. Și briza tot bătea… Dacă mă întrebați de unde venea, nu am habar. Întrebați-mă încotro merge, nu am habar. Dar asta nu m-a împiedicat să stau acolo, să simt acel aer cum adie. A fost foarte răcoritor și plin de prospețime. Nu știam unde merge, nu știam nici de unde vine. Dar puteam să simt efectele acestuia. Și de ce? Pentru că vântul este marcat de mister.

Un teolog danez, Abraham Kuyper, a scris foarte pe larg despre Duhul Sfânt. Unul din primele capitole ale cărții sale se numea "Tratați cu mare atenție". Ascultați ce spune unul din paragrafele sale: "Când vine vorba despre El, niciodată nu este într-o formă fizică. Nu iasă niciodată din golul tangibil. Mișcător, nedefinit, incomprehensibil, El rămâne un mister. El este precum vântul! Îi auzim sunetul, dar nu putem spune de unde vine și unde merge. Ochiul nu Îl poate vedea, urechea nu Îl poate auzi, cu atât mai puțin poate mâna să Îl mânuiască." Ați încercat vreodată să mânuiți vântul? Știu, e o întrebare prostească. Dar mai am o întrebare pentru voi: ați încercat vreodată să mânuiți Duhul? Asta ar fi ceva de genul: "Duhule Sfânt, uite ce voi face și uite ce vreau să faci Tu. Și dacă ai putea să rezolvi asta în această săptămână, ar fi nemaipomenit." Recunoașteți, avem astfel de conversații. Nu le spunem cu voce tare chiar așa, dar cam acesta este felul în care noi conversăm cu Duhul. Ce facem în acele momente? Încercăm să mânuim vântul, însă nu este posibil pentru că vântul este marcat de mister, la fel este și Duhul Sfânt.

Putem să programăm noi servicii de închinare (și mă bucur că o facem, iubesc timpul nostru împreună), dar nu putem să programăm o mișcare a Duhului Sfânt. Este la fel pentru viața voastră, este la fel pentru noi ca biserică. Putem să construim o arcă mare sau foarte mare, dar fără vânt înseamnă nimic. Acest lucru a fost adevărat pentru profeții din vechime, este la fel de adevărat și pentru noi astăzi. Priviți în Zaharia 4:6: "Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel şi sună astfel: ‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oştirilor." Și Isus ne transmite că lucrurile astea nu sunt doar despre cum să intrăm în Împărăția cerurilor, ci și despre cum să prosperăm în ea. Vrea să știm că la fel cum este cu vântul, la fel este și cu Duhul Sfânt. Dar… la fel este și cu voi. Ioan 3:8: "Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul." Dacă sunteți născut din Duhul Sfânt, la fel este și cu voi. Asta înseamnă că energia și puterea care este în Duhul Sfânt este și în voi, este în toți cei născuți din Duh. Aveți aceeași tărie, aceeași putere, același vânt care vă suflă în spate.

V-am povestit că am mers vara asta într-o excursie pe canoe cu familia mea, câte doi într-o canoe. Cred că trebuia să dureze în jur de 3-4 ore, dar noi ne-am lungit la 5 ore. Și unul din motivele pentru care s-a întâmplat asta a fost pentru că mereu era cineva în urmă. Mi-am dat seama că nu vom reuși niciodată să terminăm dacă nu grăbim puțin lucrurile. M-am întors după băieții mei care rămăseseră în spate și mă pregăteam să le spun să nu se mai prostească și să pornească în josul râului. Pe măsură ce mă apropiam am realizat că ei nu se prosteau, ci chiar munceau din greu. Băiatul mai mic era în spate, iar mâinile lui sunt, probabil, cam cât picioarele mele. Este un tip mare și puternic. Când el dădea cu vâsla în apă… Iată ce se întâmpla. Pe măsură ce înaintau se tot îndreptau spre malul râului și se loveau de el. Apoi încercau să se redreseze și să păstreze cursul în direcția bună, dar se îndreptau spre celălalt mal al râului și se loveau de el. Și pe măsură ce mă apropiam am realizat că erau foarte frustrați unul pe celălalt, fiecare credea că problema e la celălalt și dacă ar putea să schimbe barca ar fi perfect. Dar munceau din greu să ajungă… niciunde. Cu cât vâsleau mai tare, cu atât se învârteau mai mult în cerc.

Dacă vă regăsiți în acest exemplu, dacă spuneți că voi chiar ați încercat să faceți ceea ce trebuie și cu cât ați încercat mai tare, cu atât mai puțin mergeau lucrurile în direcția cea bună. Dacă sunteți voi aceștia, am vești bune pentru voi. În această barcă, spiritual vorbind, nu trebuie să vâsliți voi. Singurul lucru pe care trebuie să-l faceți este să ridicați pânzele și să prindeți vântul Duhului Sfânt. Rămâne întrebarea, cum facem asta? Cum îndreptăm catargul și cum întindem pânzele? Vreau să vă las cu două încurajări.

Numărul unu. Lăsați Duhul Sfânt să vă dea nașterea din nou. Pentru unii dintre voi este tot ce aveți nevoie să auziți astăzi. Duhul vrea să vă dea nașterea din nou. Dacă nu I-ați spus niciodată "da" lui Isus, atunci metafora voastră nu e o barcă deloc, nu există nicio barcă, este doar marea deschisă în fața voastră pentru că fără Isus există doar moarte. Doar moarte. Dar dacă vă aflați în această situație, vreau să vedeți versetul din Romani 8:1-2: "Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii." Toți avem și păcat și moarte și Isus este Singurul care, prin moartea Sa, a dat un răspuns acestor lucruri, atât păcatului, cât și morții atunci când a înviat. Nicodim era suficient de bun să intre în sanhedrin, dar nu era suficient de bun să intre în Împărăția Cerului bazat doar pe faptele sale bune. Nu putea să o câștige astfel, și nici noi nu putem. Știți, adevărul despre vânt este că nu îl putem controla, dar îl putem primi. La fel este și cu Duhul lui Dumnezeu. Nu Îl putem controla, dar Îl putem primi. Unul din cele mai rele lucruri pe care un adept al lui Isus poate să-l facă este să ridice catargul și velele și să-i spună Duhului să treacă la treabă atâta timp cât ține cu mâna încleștată de controlul direcției. Vrem grija și protecția Duhului, dar o vrem în direcția noastră. Ați vrea să renunțați la asta și să-I spuneți "da" lui Isus?

Al doilea lucru cu care vreau să vă încurajez. Poate deja I-ați spus "da" lui Isus, poate ați primit nașterea din nou și această viață nouă, însă Isus încă nu este în centrul vieții voastre. Vreau să vă încurajez să lăsați Duhul să vă dea o nouă viață. Așadar, întrebarea este cum ridicăm velele pentru ca vântul să sufle din spate? Ei bine, chiar și acest lucru se face tot prin puterea Duhului. Duhul Sfânt ne poate da o viață nouă. Cum arată ea? Arată ca o persoană care se încrede, își predă viața și o încredințează lui Isus."Am făcut cu ea ce am putut eu, dar am cam distrus-o. Dar Ți-o dau Ție și mă voi încrede în Tine, Te voi urma clipă de clipă." Și cum facem asta, cum Îl urmăm pe Isus clipă de clipă? Prin puterea Duhului Îl putem auzi, tot prin ea credem în El și Îl ascultăm. Ne încredem în El, atât de simplu este. Și Duhul Sfânt va va da o viață nouă.

Un ultim verset, o ultimă promisiune. Ioan 14:17: "rămâne cu voi şi va fi în voi." Aceasta este promisiunea. Tot ce trebuie să faceți este să văfaceți disponibili pentru toată puterea și energia care vă este pusă la dispoziție. Vă încurajez să o lăsați mai ușor. Știți că vâslitul continuu este o necesitate, altfel, dacă vă opriți, deraiați și apare teama că ajungeți unde nu vă doriți… Vă încurajez să faceți asta, totuși. Este în regulă. Ridicați catargul, îndreptați pânzele și lăsați să sufle vântul Duhului Sfânt. Amin.

Tată, Îți mulțumim că locuiești în noi și nu ne-ai părăsit. Știi ce este în inimile și mințile noastre acum. Tată, unii dintre noi vâslim de mult timp, am încercat din greu, am muncit din greu, dar cu cât am făcut asta mai mult, cu atât au ieșit lucrurile mai rău. Duhule Sfânt, vorbește-ne! Și, așa cum faci mereu, îndreaptă-ne spre Isus și fă să fim oameni care Îl urmează pe Isus clipă de clipă. Ne încredem în Tine. Ne-am rugat în Numele lui Isus. Amin.