Motto: ""Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice:
"Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt
vrednic să mă numesc fiul tău: fă-mă ca pe unul din argații tăi.""
Luca 15:18-19.

""Dintr-un fiu al casei Tale, iubit și ocrotit,
Astăzi sunt un nimeni în lume rătăcit...
Că amăgit de lume, de slava ei deșartă
Am lăsat ispititorul de Tin' să mă despartă
Și dus în lume, ajuns-am printre-acei
Închinători la idoli și la alți dumnezei... .
Calea lor e strâmbă, cărarea li-i sucită,
Pietruită cu rele, cu păcate și ispită...
Judecata li-i otravă, dreptatea e pelin,
Cu limba înșală și împroașcă venin.

Vreau să mă întorc... Primește-mă, Tată,
Iartă-mi și uită purtarea-mi ingrată,
Că despărțit de Tine căzut-am din har
Ajungând o slugă, un amărât porcar...
Cu lacrimi mi-i dreasă puțina mâncare
Din roșcove crude și ierburi amare,
Mestecată-n durere, înghițită-n suspin,
Iar setea o astâmpăr cu lacrimi din plin.

Sufletu-mi strigă cuprins de regrete:
De Tine mi-i foame, de Tine mi-i sete!
Doar dorul de Tine și dorul de-acasă
Mă ține-n picioare, să cad nu mă lasă...
Tată, ai milă! Tată, te îndură!
Dezleagă și rupe acea legătură
De păcat... Și de lumea care mă ține
Departe de-acasă, departe de Tine.

Bezna-i adâncă... Și negura-i deasă...
Nu se mai vede drumul spre-acasă... .
Candela mi-i stinsă și n-am untdelemn...
Unde ești, Tată? Te rog dă-mi un semn! ... .
Tată, mi-e noapte! ... Tată, mi-e teamă! ...
Întinde-Ți Tu brațul și din noapte ia-mă! ...
Du-mă la loc larg în slobozenie deplină,
Scoate-mă, Tată, din nou la lumină.

Că aici e întuneric... Și bântuie hoții...
Ridică-mă, Tată, din porțile morții!
Că mă adăp cu lacrimi, mă satur cu suspine,
Doar gândul revederii în viață mă ține...
Durerea mea e cruntă, păcatul mă apasă... .
Iartă-mă, tată, și primește-mă acasă...
Decât să pier în lume înglodat în păcat,
Mai bine fă-mă, tată, cel mai de jos argat.""

Acasă, bătrânul tată, ieșit din curte-afară -
Cum mai-mereu făcuse, poate a mia oară,
Cu agerea-i privire el acormonea pustiul
Nădăjduind că poate se va întoarce fiul...
Și vede că se-apropie cu pas șovăitor
Un om ce după haine părea un cerșetor.
Ajuns la câțiva pași, atunci l-a cunoscut
"E fiul meu cel drag ce l-am crezut pierdut!"

Și copleșit de milă, cu bucurie aleargă
La fiul lui cel tânăr întors din lumea largă.
În brațe îl cuprinde și pe grumaz căzut,
Îl podidește plânsul și îl sărută mult...
"Tată, împotriva cerului... Și împotriva ta...
Am păcătuit și știu... Iertare nu pot căpăta... "
"Aduceți haina nouă! Și altă încălțăminte! ... "
"... și nu mai pot fi vrednic să te numesc părinte... "
"Puneți-i inel în deget! Tăiați vițelul îngrășat,
C-acest copil al meu, era mort... și a înviat!
Era pierdut și-a fost găsit... E zi de veselie!
Când cel pierdut se-ntoarce și-n cer e bucurie!"
Alba Iulia la 25 martie 2023