Cădere și sfințenie

Credința, este o virtute Cerească sfântă, ea, vine în urma auzirii
Prin ea, trăiește cel drept, care merge pe Calea mântuirii
Omule piedut, lasă rătăcirea prn lume, caută-L pe Dumnezeu,
Nu mai alerga după himere închipuite, vino, să fii copilul Meu.

Ți-am pus în gândul tău, dragostea Sfântă a convertirii
Ți-am văzut pornirea ta, dar, ai schimbat dragostea iubiri
Ai ajuns așa de jos în credință, te-a stăpânit păcatul greu,
Lipsit de putere și vlagă spirituală, erai, sub talpa celui rău.

Privește omule spre Lumină, nu mai rătăci prin gunoaie
Plăcerea păcatului te afundă cel mai adânc, în grele noroaie
Inima ta, adună o sumedenie de vicii murdare, și păcate grele,
Fără Mine, nu poți schimba, viciile păcătoase, multe și rele!

Te-a robit ispititorul, să te țină sub talpa sa, la groaznica pieire
Să-ți umple sufletul cu amăgiri deșarte, să-ți fure a ta, iubire
Satan, s-a bucurat de răul făcut, văzându-te un suflet înfrânt
Hăul în care erai, era o prăpastie adâncă, între Cer și pământ.

Omule, ce pribegești, rătăcind prin lume, lasă puterea Divină, să lucreze
Să-ți curățească inima, tot viciul din ea, să piară, să-l depărteze
Să ai o inimă curată, sinceră, pură, împodobită cu credință și smerenie
Ca să poți să fii schimbat, de la greul păcat, la o viață trăită în sfințenie.

Stai în loc și te socoate, ce-ai să faci cu viața ta, atât de murdară?
Cărui domn ai să-i slujești? Pentru cine trăiești, o viață de ocară?
Vino la Mine, fiu trudit de Satan, în bezna lui cea grea și întunecată,
Ascultă-Mi chemarea Mea cea Sfântă, nu mai amâna, iubirea adevărată.

Cel ce schimbă inimi de piatră seacă, în inimi curate, ale unui păcătos,
Este numai Unul singur, care poate transforma inima, în Isus Hristos,
Prin îndurarea Lui cea mare, sunt nenumărate inimi schimbate
Prin credință și botez, mărturisești slujire, spre mântuire și iertare de păcate.
Amin!