Sara pe deal nu mai e bucium sa sune cu jale,
Stele se-neaca in fum, iar stanele toate sunt goale,
Apele plang, tulburi parasite-n fantane,
Pana chiar si salcamul uitat-a de mine.

Luna pe cer s-a oprit buimacita,
Tu printre frunze te plimbi ratacita,
Stelele mor ingropate intr-un nor,
In pieptu-ti strain nu mai e loc pentru dor.

Norii navalnici au invins spre amiaza,
Case hidoase sub luna batrana danseaza,
Cumpana de la fantana e rupta demult,
Valea-i in ceata, fluiere nu mai ascult.

Azi, nu mai merge nimeni la coasa,
Buruiana-i pe camp, nimanui nu-i mai pasa,
Nu mai rasuna spre seara vreun clopot,
Sufletul meu nu mai arde in clocot.

Ah! satul in vale demult a amutit,
Ah! pasu-mi spre tine deloc nu-i grabit,
Salcamul! Ah! vechiul salcam, precis e taiat,
Si dragostea noastra aproape-am uitat.

Nu-mi amintesc… nici macar chipul tau,
Ochii tai reci se afunda incet intr-un hau,
Pe salcamul (ce-i masa) imi cade in noapte, capul greoi,
Ce s-a ales Doamne de noi? Ce s-a ales Doamne de noi?

Marius Alexandru, 01/17/2019