Tu, Îți mai amintești?

Mi-aduc aminte când ne-am cunoscut
La margine de drum, printre mulțime;
Doi ochii îndurerați priveau de sub o cruce...
În urma Ta pe caldarâm, drumul însângerat,
Cămașa fără de cusur se rupea-n falduri,
Râdeau nebunii adunați, în cer plângeau îngerii,
O! ... Deal... Drum al durerii, pe-o cruce pironit,
Acolo am simțit fiorul iubirii, când M-ai privit.

Ochii Tăi: două stele reflectau lumină,
Pătrundea adânc în inimă, iertarea divină.
Apoi, tăcere... Ce-a fost scris s-a împlinit!
Viața pentru moment Te-a părăsit,
Pământul, natura, cerul, s-au schimbat,
Noaptea cu ziua, s-au amestecat,
Soarele a sângerat îmbrăcând cerul în spaimă;
S-au îngrozit saducheii, fariseii plini de faimă.

Perdeaua în Templu în două s-a rupt,
Când viața, - Trupul Sfânt - a părăsit.
Sfârșitul a bătut la poarta cerului închis.
Dumnezeu... a tăcut, a împlinit tot ce a zis.
A încătușat lumina; Cerul s-a plecat,
Iertarea și mântuirea omului a dat.
Duhul Sfânt i-a fost trimis ca - DAR -
Vremuri bune de întoarcere, prin -HAR-

Trecut-au zilele, au curs ca apa în râuri...
Nopțile s-au ascuns după norii întunecați.
Prigoana creștinilor anunță; Sfârșitul s-a apropiat,
Sângele lor strigă, pământul e îndurerat...
Călăi mai răi ca leii, oameni fără crezul Tău,
Sfâșie creștini aruncându-i în adânc hău...
Martiri ce din adânc Te cheamă; Fă-le dreptate,
Coboară din cerul sfânt, fii de a lor parte!

Înspăimântător, vântul poartă vestea tristă,
Aleargă în vijelie ca scăpat de acasă,
Întrebări-rafale în valuri adunate;
Amenințătoare timpuri, suflete îngenunchiate.
Sfârșitul e aproape, prigoana a început,
Negurile răului, lumina a învelit.
Necredința, mintea omului a întunecat,
Mulți dintre aleși se pierd în păcat.

Doamne! ... S-au dus secole! ... Și anii au trecut! ...
Anotimpurile s-au rotit prin infinit! ...
Nori de bucurie, printre nori adunați
Torc din ceață sclipiri de mângâieri.
Carul mic și Carul Mare,
Trag a lumii trenă de durere...
Cărări și drumuri cu tristeți pavate;
Atâtea rugi și cântări îndurerate.

Câte o rază se arată pe cerul cenușiu,
La asfințit, colorând orizontul.
Noi, soldați obosiți, la ceas târziu...
Un rug mocnește, ușor fum - DORUL, -
Ne întoarce la clipa când ne-am cunoscut.
Am vrea să Te întâlnim, nu pe cruce chinuit,
Am vrea lângă mormânt în cânt de jale în apus,
Plângând să găsim urma, locul unde ai fost răpus.

Aceleași hoarde ce Te-au răstignit,
Au răsărit din pământ: călăi înverșunați,
Creștini batjocoriți, uciși, decapitați...
Îndură-Te de noi, suferința a început,
Mărește-ne credința, să nu ne lepădăm,
Pe calea îngustă, cântând noi să urcă,
În fața morții, frică să nu avem.
Cu curaj, tărie... -BIRUINȚA- să cântăm!
Mulțumiri Îți vom cânta - Mărite Dumnezeu!
Când pragul îl vom trece în - Paradisul Nou.



COCA TOMA, PATTADA, 22/01/2020