Când ceasul mare va veni,
Ca tu să pleci în veșnicii...
Atuncea vor fi trimiși după tine îndată,
Doi îngeri din slava minunată.

Și iată, căci ei la tine au ajuns
Spunând căci a venit ceasul să părăsești această lume acum.
Vino, suflete dragă și vom pleca,
Spre Domnul Dumnezeul tău care te asteaptă în slava Sa.

Unul de o mână te-a luat,
Celălalt de cealaltă te-a ridicat,
Și simți un vuiet mare îndată
Când aripile se desfac să te ducă acasă.

Și primul din aripi a dat,
Al doilea, l-a urmat;
Și simți încet cum te ridici ușor
Spre Domnul oștirilor.

Și parcă... o clipă a durat,
Căci îngerii te-au lăsat
Fiindcă ai ajuns acasă,
În fața unor porți mari de piatră.

Rămâi blocat când ai văzut,
Cât de mari sunt acele porți unde ai ajuns
Cât de mare este frumusețea lor îndată,
Și cât de frumos se deschid în a ta față.

Apoi, câțiva pași înapoi ai făcut
Când porțile cele noi s-au desfăcut
Căci din ele a ieșit îndată,
O lumină aleasă.

Din lumina ce o ai în fața ta,
Un înger puternic iese acuma
Și spune cu vocea Lui ca de tunet îndată:
Intră în Raiul ce te asteaptă!

Și parcă încet, încet spre lumină pășești,
Închizând ochii până pragul o să îl treci
Și simți când pragul ai trecut,
O lumină și o pace te pătrund.

Și iată, căci pragul l-ai trecut...
Făcând câțiva pași de pacea ce te-a umplut
Ai deschis ochii îndată,
Să vezi ce e dincolo de pragul trecut odată.

Și ochii tu i-ai deschis
Și un drum poleit cu aur în fața ta s-a desprins
Și flori de o parte și de alta cum nu ai mai văzut,
Pe o câmpie de verdeață cum nici în vis nu ai avut.

Și pășești și nu știi ce să faci,
Rămânând pe loc încă o dată și vrei să taci
Dar nu apuci bine să vorbești ceva,
Căci o floare vorbește înaintea ta:

Bine ai venit, drag credincios!
Ce l-ai slujit pe Isus acolo jos,
Bucură-te, că ai ajuns în Împărăția Sa,
Bucură-te, căci cerul e în sărbătoare în fața ta!

Și rămâi surprins îndată,
Când vezi o floare cum vorbește în a ta față
Și rămâi surprins când vezi în fața ta,
Mii de flori care vorbesc acuma.

Și tu pășești în continuare,
Când un vânt adie în a lui splendoare
Dar, vântul acela când a bătut,
Ti-a atras atenția nespus de mult.

Căci în vâjâitul lui când a trecut,
Spune: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul nostru acum!
Până și vântul vezi îndată,
Căci aduce slavă Celui de acasă.

Și atunci încrederea vine peste tine,
Și pășești plin de bucurie...
Dar, iată căci în drumul tău când ai pășit;
Un copac vorbește cu tine și te-a oprit.

Și îți dă răspuns la întrebarea ta,
Când ai intrat pe porți cândva
Când ai văzut căci totul este viu și adevărat,
Și vorbește cu tine și dau slavă neîncetat.

Și copacul îți spune așa:
Tot ce vezi aici este viu în slava Sa
De aceea toate vorbesc cu tine și se bucură neîncetat,
Căci ai biruit acolo jos cu adevărat.

Doar, atuncea înțelegi tu cu adevărat
Căci totul e viu în Raiul minunat
Și atunci o privire peste câmpie îndată,
Căci până și iarba aduce slavă Celui de acasă.

Atuncea înțelegi cu adevărat,
Versetele pe care odată le-ai memorat
Dumnezeu, este un Dumnezeu al celor vii
Nu a celor morți de care nu mai știi.

Dacă vrei să ajungi în locul acesta cu adevărat
Împlinește Biblia cu adevărat
Împlinește tot ce scrie în ea,
Căci Raiul lui Dumnezeu te va aștepta cândva.

Amin