De-ai rătăcit, tăcerea doare,
Şi greul apasă ca un jug,
Strigătul mocnit arde-n jale
Muşcând flămând ca un lup!

Cu ce folos haina murdară,
O mai strângi pe tine, om bolnav?
Necredinţa, a càta oară
Te-a dus în braţele lui Satan?

De ce mai stai în păcat, sedus,
Ca cerşetor şi rob durerii?
Şi pentru tine acolo Sus,
Deschisă-i calea 'liberării!

Şi ce frumos crinii din vale,
Chiar toate florile Îi zâmbesc!
E frumuseţe, e splenoare,
Şi pe sfânt Dumnezeu Îl slăvesc!

Omule, ridică-ţi fruntea Sus,
Spre-Acela ce-n timp o să vină,
Spre Stânca sfântă, Fiul Isus,
Şi vino-n Lumina divină!

Amin!