Drumul spre Damasc

"Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”
Faptele apostolilor 9/4

Soarele urcă mândru și strălucitor,
Curmalii înalță parfum îmbietor,
Pașii grăbiți stârnesc praful cel păcătos,
Îl va potoli doar Lumina lui Cristos!

Așezat la umbra unui curmal bătrân,
Saul povestește, caii mănâncă fân:
“-În zorii zilei, răzbunător, am pornit,
Spre Damascul cel măreț, vechi, tare vestit.

Cai și călăreți spre Damasc se îndreaptă,
Eu, Saul, mă credeam  pe calea cea dreaptă,
Sfatul lui Gamaliel l-am uitat și eu:
-"Nu mai luptați împotriva lui Dumnezeu!"

Mă și vedeam deja întors victorios,
Din lupta împotriva lui  Isus Cristos.
Vedeam chiar și creștinii, în lanțuri, în zori,
Pe fruntea mea senină, lauri zâmbitori.

Cu părul în vânt, zâmbet mândru, mă grăbeam,
Nici spre curmalii din cale, eu nu priveam,
Doar   pietrele de pe drum  strigau duios:
- "Nu lupta împotriva lui Isus Cristos!"

Damascul  se și zărea  în depărtare,
Eu, cu inima plină de răzbunare,
Eram gata să strig: "Iată, eu am învins!"
Deodată, s-a luminat cerul cel  întins.

Un fulger  ca  săgeata strălucitoare
Se unduiește și coboară din soare,
O lumină sfântă, ce  totul orbește,
Cu   voce  cerească, așa îmi vorbește:

-Saule, Saule, de ce Mă prigonești?
În amiaza fierbinte, unde  te grăbești?
Inima ta zboară spre orașul faimos,
Alergi spre pierzare pe un drum păcătos!

-Cine ești Tu, Lumină strălucitoare?
A cui e vocea cerească tulburătoare,
Ce răsună duios între cer și pământ,
Și-mi străpunge  inima cu al Său Cuvânt?

-Eu sunt   Isus  cel Răstignit  pe o cruce,
Grijile, poverile lumii  pot duce,
Căci Eu Mi-am dat și viața pentru turma Mea,
Iar tu, nemilos, o asuprești întruna!

Sunt Păstorul   Cel  Mare   al lui   Israel,
Oaie rătăcită  pe drum, vino la El!
Eu și pentru  tine   am murit  pe cruce,
La  ape   de odihnă   te voi conduce!

Eu sunt a Vieții vie, veșnică Cale,
Eu dau și harul pe  a Plângerii  Vale,
Te va conduce la câmpul verde, mănos,
Numai drumul drept pe care scrie" Cristos."

-Eu nu am știut că dincolo de stele
Există Isus ce dă și   mângâiere,
Eu n-am știut că dintre legile date
Legea Iubirii le întrece pe toate.

Dă-mi o rază  sfântă din strălucirea Ta,
Să lumineze pas de pas calea cea grea!
Dă-mi un strop din vocea Ta mângâietoare,
S-o răspândesc pe pământ, în depărtare!

Căzut în praf, cu ochii fără vedere,
Îmi cer iertare, Isus, dă-mi grațiere!
Pe drumul Damascului, un praf păcătos,
Eu stau în genunchi înaintea lui Cristos!

Și, de atunci, eu am învățat un nou cânt,
Ce răsună și acum   pe întregul pământ:
"-Ascultă Răsărit, ascultă tu, Apus,
Al nostru Mântuitor se cheamă Isus!"