Veşnicia

Când toate Doamne s-or sfârşi
Răul pierind, şi-acest pământ,
Va arde tot, la-l Tău Cuvânt,
Atunci Tu - un altul... vei zidi
Pentru poporul Tău cel sfânt!

Şi mări şi-oceane n-or mai fi
Doar numai lacuri unduinde,
Ce-n frumuseţe s-or întinde
Şi-ai Tăi copii, ce le-or privi
N-or reuşi, de-a le cuprinde!

Şi munţii n-or mai fi stâncoşi
Cu creste de vremi pleşuvite
Şi stânci de vânturi dezvelite,
Nici n-or mai fi prăpăstioşi,
Prin văi... adânci şi pustiite.

Va fi totul doar o splendoare
Prin vegetaţia... - luxuriantă,
Vedere a minţii... - exaltantă
Cu flora-n sfântă-ncoronare
Spre bucuria, tot mai ’naltă.

Şi viaţa astfel, va curge lin
' N-a lumii scumpă Veşnicie,
Sub cea mai caldă simfonie
Spre slava Tatălui... - Divin
Cu cerul sfânt, . - în armonie.

Flavius Laurian Duverna
29 ianuarie 2020