Sfințirea Lui

   Sfințirea lui Isus a însemnat reînnoirea permanentă a consacrării Sale pentru Dumnezeu prin slujirea altora în dragoste. Aceasta reiese clar din rugăciunea Sa de Mare Preot:

    Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Și Eu Însumi Mă sfințesc pentru ei, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. Ioan 17.18,19

   Să remarcăm că această punere deoparte a Lui pentru Dumnezeu, indicată de cuvântul A SFINȚI în cazul  lui Isus nu era necesară în vederea curățirii, căci El a fost curat, și nu era necesară nici pentru a primi putere pentru slujire, din moment ce toată puterea era în mâna Lui.

   Sfințirea Lui, după cum reiese din conetext, a fost mai degrabă o angajare la misiunea pentru care fusese trimis în lume și, dedicându-Se lucrării de evanghelizare, El Și-a dăruit viața zi de zi.

   Deci sfințirea Lui n-a avut drept scop vreun folos personal, ci a fost pentru ucenici, ca ei să poată fi sfințiți prin adevăr. Altfel spus, dăruindu-Se pe Sine lui Dumnezeu, Isus S-a dăruit de fapt celor din jurul Său, pentru ca, prin viața Lui, ei să poată ajunge la cunoașterea unei angăjări similare în misiunea pentru care El Însuși venise în lume.

   Întregul Său plan de evanghelizare depindea de această dedicare și de credincioșia  cu care ucenicii urmau să se dăruie din dragoste, celor din jurul lor.

   Semnele de recunoaștere a lucrării

   Iată normele după care ucenicii trebuiau să-și evalueze slujirea în numele Lui:

   -să dea fără plată, așa cum au primit și ei, să se iubească unul pe altul, așa cum i-a iubit El. Numai având acest semn puteau fi ucenicii Lui (Ioan 15.9,10). În aceasta erau cuprinse toate poruncile Lui (Ioan 15.12-17, vezi și Matei 22.37-40, Marcu 12.30-31, Luca 10.27).

   Dragostea - dragostea de la Calvar- era standardul. Așa cum au văzut timp de trei ani, ucenicii trebuiau să se dăruie și ei, cu lepădare de sine, celor pe care i-a iubit Tatăl și pentru care a murit Învățătorul lor. (Ioan 17.23).

   O astfel de dovadă de dragoste revărsată prin ei constituia semnul după care lumea putea ști că Evanghelia este adevărată. Cum altfel ar putea fi convinse mulțimile?

   Dragostea este singura cale de a obține libera acceptare a oamenilor; și este posibilă numai prin prezența lui Hristos în inimi. Așa S-a rugat Isus:

   Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, iar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, și li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu, să fie în ei; și Eu să fiu în ei. Ioan 17.25,26