Am să vă vorbesc acuma de un nume ce-i real,
Însă numele acesta-i pe tărâm spiritual,
După cum, noi, toți ca oameni, numele-l avem prin acte
Si prin numele acesta, avem o identitate.
Tot așa, credința noastră are-un act original
Și prin numele acesta mă numesc PENTICOSTAL

Știți ce înseamnă acest nume pentru om pe-acest pământ?
Omul care-i botezat, sigilat cu Duhul Sfânt!
Omul-n care Dumnezeu a pus o putere sfântă
Și prin gura unui om, Duhul Sfânt, vorbește, cântă!

Spune lucruri importante, taine mari, dumnezeiești
Îi descoperă lăuntrul și-n ce stări tu te găsești.
Pune-n tine o putere, pune-n tine un avânt
Și te face lucrător, însă plin de Duhul Sfânt!

Asta-nseamnă frate dragă, a fi un penticostal,
Asta-nseamnă acest nume, însă, în original
Și originalu-ncepe în odaia cea de sus,
Unde Duhul Sfânt coboară, după cum ne-a spus Isus

Data când penticostalul s-a născut pe-acest pământ
E în Ziua Cinzecimii, când primit-au Duhul Sfânt.
Tot ei au primit atunci, numele și de creștini,
Antiohia e startul, spune Biblia, Amin!

Creștinismul ia ființă pentru om, pe-acest pământ
Bizuit pe jertfa sfântă, însă, și prin Duhul Sfânt!
Duhul Sfânt în modu’ acesta, cum primit-au ucenicii!
Ăsta e temeiul biblic, după cum Scriptura zice,
Ăsta e temeiul biblic, care nu-i lipsit de har
Celelate-s speculații anexate la dosar!

În zadar spun mulți și astăzi c-ar fi începutul,
Adevărul nu-i la ei, cât timp n-au și conținutul,
Căci dau alte explicații, dar lipsite de temei,
Constituția divină este Biblia, nu ei!

Dar penticostal nu înseamnă un istoric ce-a trecut,
El înseamnă și prezentul dovedit prin conținut,
Căci de porți numai un nume și putere nici umpic,
Un penticostal de-acesta e egal cu un nimic.

E egal cu toți aceia care știu doar teorie,
Dar în ei nu e puterea să depună mărturie,
Dar ei pot fi un pericol pentru cei în ațipire,
Pentru cei ce merg comod spre măreața mântuire.

Isus a dotat lucrarea c-un belșug de daruri sfinte,
Ca să poată-nainta cei ce vor să ia aminte,
Când apostolii primit-au Duhul Sfânt, cum ni s-a spus,
Ei aveau acea putere ce era și în Isus.

Duhul Sfânt le da putere, dar și hrană sufletească
Și înțelepciune sfântă, dar și dragoste frățească.
Ei formau atunci cu toții o familie reală
Fiindcă Duhul Sfânt cerea să distrugă orice spoială
Stările de părtășie începeau să ia amploare,
Căci se punea temelia vremurilor viitoare.

De aceea, El trimis-a Duhul Sfânt, Mântuitorul,
Care face pregătirea care-o cere Salvatorul.
Însă, Diavolul șiretul, vine iar cu teoria,
Spre-a ne depărta de sursă, spre-a distruge părtășia.
Spre-a ne îndrepta privirea spre un rai de pe pământ
Și orbiți de raiu’ acesta să distrugă tot ce-i sfânt.

Să lărgească, iarăși, calea spre a lumii Babilon,
Să aducă urâciunea, pustiirea în Sion.
Să distrugă pocăința, încât gust să nu mai aibă,
Iar pe cei ce vor sfințirea chiar și urma să le-o șteargă!