Un rob nevrednic
Autor: Gabriela Bucur
Album: Roua Ta
Categorie: Zidire spirituala

Un rob nevrednic


Un rob nevrednic greu urca în spate cu-a sa cruce
Un drum spinos și prăfuit ce-abia putea să-l urce.
Cu ochii-n lacrimi mai privea a cerului oglindă
Și aștepta în rugi Isus mâna Lui să-i întindă.

Mai vino, Doamne, spuse el, să simt umărul Tău
Să duci cu mine crucea mea pe drumu' acesta greu
Ia Tu poveri ce-am adunat în timpul ce-a trecut
Liberi fă prinșii de război ce prea mult i-am ținut.

Fă loc în inimă să-ncapă doar sfânt Cuvântul Tău
Ce far îmi e și viu îl simt mereu pe drumul meu.
Că ești cu Mine-n orice zi știu că mi-ai zis atunci
Când Tu la cer Te-ai ridicat la Tatăl să te duci.

În țepi mai calc și-n mărăcini și-adesea sângerez
Dar vreau de-ar fi doar în genunchi, tot Ție să-Ți urmez
Deși ca să mă uit 'napoi crezând că e mai bine
Aud șoapte ce nu ascult privind țintă la Tine.

Tu ești Căpetenia Mea ce-mi ții credința tare
Privesc la Tine și așa pot să stau în picioare
Și dac-ades îngenunchez când crucea mă apasă
E ca să mă ridic din nou în drumul meu spre Casă.

Dă-mi a Ta pace în acest tumult al vieții mele
Să mă refugiez în ea, stăpân peste durere.
Ca să mă doară să doresc, dacă Tu așa vrei
Știind că mă încerci acum și apoi durerea-mi iei.

Orice lucru-i cu vremea lui, de plâns sau bucurii
Și -n orice vreme ce îmi dai vreau doar al meu să fii
Să iau din mână Ta ce-i rău la fel ca tot ce-i bun
Că Tu nu pedepsești râzând, ești Bunul meu Stăpân.

E bine, spui, pentru un om ca jugul ce i-l pui
Să-l poarte tăcând și umil în tinerețea lui
Să-l faci curat ca și pe aurul ce-n foc e încercat.
Să capete chipul Acelui ce-a fost pe lemn urcat.

Știu că-ntristez des fața Ta cu-a mele murmurări
Cu fapte ce m-ar condamna şi vorbe-n nevegheri
Dar crucea Ta e locul unde obosit poposesc
Primind iertare de păcat, a Ta pace primesc.

Îți spun că te iubesc și ești a mea dulce comoară
Și nu Te-aş da de orice zi mi-ar fi tristă și-amară
Că știu că sfinte bucurii m-aşteaptă în țara mea
Unde privi-voi cu nesaț la scumpa fața Ta.

Acum în timpul ce mai am cu lacrimi și suspine
Fă-mă s-aud susurul blând ce de la Tine vine
Umple-mă de prezența Ta, de Duhul Tău cel viu
Ca-n zilele ce-n față -mi stau tare-n Hristos să fiu.

Și când sfârși-voi alergarea pe-ngustă calea Ta
În bucuria Tatălui pe veci să pot intra
Un rob nevrednic ușurat de crucea cea din spate
Ce prin Isus a biruit a lumii negre şoapte.

Amin.
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/196408/un-rob-nevrednic