Īntr-o dimineaţă-n cercetare,
Stăpânul privi cu-ngrijorare:
Pomul era doar cu frunze-ncărcat
Fără rod, ceru să fie tăiat!
O, Tată mai lasă-l încă un an,
Eu, Grădinarul îl sap personal,
Şi pun gunoi la rădăcina sa,
Cu toată Dragostea îl voi uda!
Îl îngrijesc cu Iubire din nou,
Şi aşteptăm ca el să facă rod...
Zadarnică trudă, pomu-ncrezut,
Şi-a uitat menirea şi a fost smuls!
Pentru el plângi că va arde-n foc,
Şi va fi şters ca şi cum n-ar fi fost!
Pentru toţi Tu ai murit pe cruce,
Mulţi au uitat Calea unde duce!
O, vino Isuse, Te grăbeşte,
E timpul şi vremea se-mplineşte!
Cu mâni întinse aştepţi īn Palat,
Pe toţi cei cu rodul bun, bogat!

Amin!