Secundele-n iz de comoară
Sunt litere-aprinse-n cerneală;
Cu ele-ți clădești timpu-n doară,
Ca om, murdărit de-o petală...

Gândirea e soră cu fapta,
Azi spune ce vrea, cere sfaturi,
Se-agită și cere răsplata,
Privește adânc după daruri...

Un tâlc într-un tâlc de secunde
Te pune-n mișcare pe bune,
Căci timpul când cerne se-ascunde
Și lasă-ntrebarea la mine:

„Tu știi că Isus dă Cuvântul?
Prin El ia ființă secunda;
Tu, om, dacă uiți de Preasfântul,
Îți uită, El, oare, ofranda?”