Din fiecare petec de Lumină
În suflet germinează-o Primăvară,
Culorile vor da pe dinafară
Din spectre înflorite pe retină.

În iarna care zarea n-o cuprinde
Cutreieră privirea roată, roată,
Sub mantia cerească fără pată
Își aprind macii focul în colinde.

Steluțe plâng cu lacrimi cristaline
Când se topesc în susurul cel blând,
Bobul de sub brazdă crapă tremurând,
Răsare Pâinea, Primăvara vine!

Alai de flori nunti-vor Bucuria
La masa plină, bogată ca un vis...
Ce faci străine, nici azi nu te-ai decis
Să Îl aștepți pe Mirele Mesia?

Să simți mustind în suflet Primăvara
Cu ghiocei, zambile, cu narcise,
Cu toate fericirile promise,
Vino până când nu se lasă seara.

Te-ncarcerează nepăsarea încă,
Dar Razele răzbat printre zăbrele
Și Dumnezeu va lămuri prin ele
În taina mării relicva adâncă.

În fiecare lumen germinează
Speranța vie a sufletului tău,
Floare a Iubiri, a Lui Dumnezeu,
Vino străine la a vieții oază!