Din țărnă Tu m-ai plămădit

Din țărnă Tu m-ai plămădit,
O, bun și mare Dumnezeu;
Cu mâna Ta m-ai dăltuit,
Lumină ai pus pe chipul meu.

Suflare de viață mi-ai dat
Ca să fiu viu și roditor.
Iubire, pace, mi-ai lăsat
Isus, al meu Mântuitor.

M-ai vrut așa precum Tu ești:
Fără păcat, pur și curat
Și biruință să găsești
La mine, Doamne minunat.

Dar cel viclean m-a păcălit
Tot ce-am avut bun, mi-a furat
N-am fost supus, am fost smintit
Și ce-am făcut, am regretat...

Păreri de rău m-au năpădit
Și lacrimi grele am vărsat.
N-am ascultat și am greșit,
Și astăzi, mă simt vinovat...

Căci l-am urmat pe amăgitor
Și-am început să cred ce-mi spune,
Pe cel de moarte dătător
Ce nu putea să-mi facă bine.

M-a dus cu el pe a sa cale
Nimic nu-mi mai părea păcat
Primeam îndemnurile sale
Și viața el mi-a încurcat.

Dar m-ai trezit din somnul greu,
Din nepăsare, aroganță,
Căci m-ai atins cu Duhul Tău
Și-am prins din nou să am speranță.

Și am chemat, bun Creator,
Pe Fiul Tău de la Golgota
Să fiu scăpat, să fiu ușor
Prin Duh, cu gândul și cu vorba.

Satan ușor m-a dezbinat
Și am pierdut iubirea Sa
Dar m-am trezit și L-am chemat,
Să vină iar în viața mea.

Sunt fericit că m-a iertat
Și acum, de tot mi-am revenit.
El, Isus, marele-Împărat
Să Îl slăvesc la nesfârșit!

Amin

Câmpia Turzii, 14 februarie 2020