Ploi de cuvinte divine

E rece ploaia și cristalină,
Ușor ne coboară pe față.
Desene ce par din mulțime
Se unesc în șiroaie divine.

În soare par foc de diamante,
Iar noaptea devin mii de stele.
Frumoase izvoare ce dau viață
Hrănind pe pământ orice plantă.

Așa-i ploaia de sfinte cuvinte,
Ușor ne coboară prin minte.
Slove ce sunt din altă lume
Vin în inimă s-o transforme.

În stropul de ploaie e Viață,
Primește-o azi cu credință.
Lumina ce pătrunde în minte,
Scriptura ce face inimile sfinte.

Izvor de viață, comoară divină,
În noapte devine far de lumină.
Cuvântul din Cer ce dă viață,
Hrănind pe oameni prin credință.

Simion Ioanăș