Te rabdă Domnul încă astăzi, frate,
Căci El e bun, milos, îndurător;
Dar dacă te-ar lovi pentru păcate
Fii sigur că n-ar fi deloc uşor.

Îți rabdă Domnul încă nebunia
Cu care crezi că lumea cucereşti;
Dar tu nu-ți vezi orgoliul şi mândria
Şi nu vrei sincer să te pocăieşti.

Îți rabdă Domnul încă plictiseala
Cu care vii ades 'naintea Lui;
Când să citeşti te-apucă oboseala,
Când să te rogi nici chef de rugă nu-i.

Îți rabdă Domnul încă nepăsarea
Ce-o ai față de cei din jurul tău;
De ți-ar trimite ție încercarea?
De te-ar zdrobi de tot în teascul Său?

Îți rabdă Domnul încă viclenia
Cu care-i înconjori pe frații tăi;
Îți ştie gândul şi fățărnicia.
Cu ce eşti diferit, dar, de cei răi?

Îți rabdă Domnul încă aiureala,
Idei ciudate şi ipocrizii;
Dar tu nu-ți vezi prostia şi greşeala
C-ai vrut un fel de dumnezeu să fii.

Îți rabdă Domnul încă bârfa, frate,
Invidia şi pizma ce o ai;
Eşti sigur dacă mori cumva la noapte
Că o s-ajungi, cum ai crezut, în Rai?

Te rabdă Domnul încă, te suportă
Dar nu ştii harul când se va sfârşi;
Trezeşte-te şi schimbă-ți a ta soartă,
În veşnicii cu Dumnezeu să fii.

Amin.
06 martie 2020