Un loc frumos sfânt, minunat,
E cerul binecuvântat,
Cetatea sfântă... Paradis,
Locul măreţ de nedescris.

Cetatea sfântă glorioasă,
Gătită ca o mireasă,
Cu pietre scumpe împodobită,
Din aur curat construită.

Cu porţile mărgăritare,
Cu străzi de aur... o splendoare,
Acolo noapte nu va fi,
Ci totdeauna va fi zi.

Acolo-i râul cristalin,
Ce curge din scaunul divin.
E râul sfânt cu apa vieţii,
Curge prin mijlocul cetăţii.

Frumos e cerul, o splendoare,
Loc sfânt ce n-are asemănare,
Loc fără lacrimi şi durere,
E veşnic şi nicicând nu piere.

Deci, să ne ancorăm de cer,
Şi ţinta noastră fie el,
Ţelul măreţ, Isus Hristos,
Mirele sfânt, Domn glorios.
Amin!