Ulciorul tău finuț, de tină...

Când ulciorul tău de lut
Stă în drum, de trecători lovit,
Umple-l cu lumina rugăciunii,
Stropii: cuvintele mulțumirii;
În primăveri, din muguri fragezi,
În veri, cu flăcările din maci,
În toamne, verde-arămiu;
În toate, există Dumnezeu.

Cereasca, suava șoaptă îți spune:
Iubește-n greutăți, suspine,
Când rana acestui trist veac
Roade adânc a ta scoarță de copac.
Mereu te lupți cu timpurile sumbre,
Roade bune culegi prin umbre...
Pe ale lumii cărări deșarte,
Fii bun, iubește pe toți, în toate!

Ocrotit vei fi în vâltorile încercării,
Raze se vor ivi printre nori.
Privirea dulce, alunecă ca o lavă,
Îți vindecă sufletul, ființa bolnavă;
Vasul ți-l umple cu har, putere,
Te ridică din trista, dureroasa cădere;
Piciorul ți-l pune pe stâncă,
Cu mir te unge, te binecuvântă.

Să ai credință nemărginită...
Oboseala te răpune: tu luptă!
Când ești lovit de vânt, furtună,
În noapte ești vegheat de lună.
A cerului ploaie binecuvântată,
Te întărește-ți dă speranță,
Îndepărtează orice obstacol,
Te ridică din orice val.

Ulciorul tău finuț, de tină,
Va fi mereu în Mâna Divină
Modelat și șlefuit,
Mereu pentru cer pregătit.
Nu te lăsa aplecat de vânt,
Nici amăgit de-al lumii cuvânt,
Cerul de vrei să-l moștenești,
Lupta vieții s-o biruiești!


Toma Coca, PATTADA/06/03/2020