Căci un Copil ni s-a născut, din cer un Fiu sfânt ni s-a dat
Acel fără de început, jos printre oameni S-a întrupat.
N-avea sclipiri și strălucire, nimic din ce izbea privirea
Nici frumusețe spre uimire, dar El era Nemărginirea.

O, din ce tainică iubire, în ieslea rece ai coborât
S-aduci la muritori trăire, din sfârșit veșnic început.
Ce-adânc vorbește crucea sfântă, ce măreție-n ea cuprinde
Desface-n inimi pace adâncă și foc de cer în ele aprinde.

E graiul ce-nțeleg și surzii, lumina ce şi orbii-o văd
E limba ce-o vorbesc și muții, puterea ce şi slabii o pot.
E prea adâncă adâncimea iubirii ce din fir de stele
Veni să-mbrace umilința în cea mai măreață putere.

Ce bunătate necuprinsă de gând de om din lut creat
O dragoste de om neatinsă cu mintea-i, Tatăl ne-a arătat!
Să ne numim copii și suntem, nu prin puterea omenească
Ci prin Isus ce viu e astăzi, prin a Lui dragoste măiastră.

Ce vom fi nu am văzut încă dar știm c-atunci ca El vom fi
Rămânem neclintiți pe Stâncă, ea dainuieşte de vecii.
Noi Îl iubim pentru că El până la capăt ne-a iubit
A înviat și nouă viață din viața Lui ne-a dăruit.

A împăcat lumea cu Sine făcând prin Sângele Lui pace
Prințul Păcii în inimi vine și altar din ele-n cruce face
Iată, Cel Atotputernic un Salvator ne-a ridicat
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Dumnezeu Preaînalt.


Amin.