Timpurile pe care le trăim sunt din ce în ce mai haotice, cel puțin din perspectiva noastră umană așa pare totul. Lumea în care trăim se descompune tot mai mult, în primul rând din punct de vedere moral, asistăm uimiți la o înlocuire a valorilor creștine cu lucruri imorale. Iar cei ce nu se conformează noului val, sunt considerați niște oameni rămași în urmă, care nu doresc progresul omenirii. Dar spre ce anume tinde acest așa zis progres, ce dă la o parte valorile oferite de Dumnezeu omului? Societatea creștină se clatină din temelii pentru că are o credință muribundă, și de aceea se află în primul rând din punct de vedere spiritual în criză. Iar soluția pentru această criză, în mod surprinzător în loc să fie o întoarcere la Dumnezeu și o căutare a vechilor cărări, este o sfidare la adresa lui Dumnezeu și o îndepărtare tot mai mare de valorile biblice, o încercare de a trăi viața umană departe de Cel ce ne-a creat.

Tot acest stil de viață marcat de secularism, ne este dăunător pentrucă am fost creați să ne găsim fericirea în comuniunea cu Dumnezeu. Însă noul val, vine cu putere și se dorește reorganizarea vieții umane pe un sistem valoric cu totul opus celui trasat de Dumnezeu. Bineînțeles că astfel totul este canalizat spre noua ordine mondială, ce de altfel are la bază un plan diabolic ce este într-un vădit contrast cu planul lui Dumnezeu de salvare a omenirii, prin intermediul Evangheliei.

În cartea Romani, se află un verset ce ne invită la o aprofundare atentă, pentru a putea înțelege faptul că chiar și în această lume haotică, Dumnezeu încă lucrează în favoarea celor ce îl caută pentru a afla un răspuns la toate problemele cu care se confruntă. Apostolul Pavel cu obișnuita sa elocvență ne spune: , , De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. (Romani 8-28)

Cercetând mai multe versiuni ale Bibliei, am înțeles că de fapt ideea de aici este că toate lucrurile sunt lucrate de Dumnezeu pentru binele celor ce îl iubesc. Tot cartea Romani ne spune că noi toți suntem păcătoși, dar există o diferență și anume, sunt oameni care la atingerea iubirii divine răspund cu iubire, și astfel viața lor este marcată de prezența harului ce îi ridică de la cele pământești spre cele cerești. Iubirea divină se revarsă în acele inimi ce sunt deschise și doresc ca pe cărarea vieții lor să se pogoare lumina Sa călăuzitoare.

Marea întrebare care se pune este: Cum poate lucra Dumnezeu toate lucrurile spre binele celor ce îl caută, când trăim într-o lume atât de schimbătoare și haotică? Vedem războaie, iar în urma acestor războaie sunt oameni nevinovați ce suferă, apoi vedem cum viruși creați în laboratoare biologice decimează vieți umane, și aduc groaza peste noi. Iar elita mondială ce conduce lumea, ne dăm seama că lucrează tot mai mult în defavoarea oamenilor de rând. Și în acest context observăm cum unii lideri ce ne guvernează sunt de fapt în slujba ocultei mondiale ce împinge lumea spre noua ordine mondială, ce nu este altceva decât un plan luciferic creat spre pierzarea omului.

Ei bine, în acest context al luptei milenare dintre Hristos și Satana, Dumnezeu încă lucrează spre binele celor ce îl iubesc. Uneori chiar și prin căderile noastre, Dumnezeu ne poate învăța lecții prețioase pe care dacă ni le însușim nu vom mai avea parte de înfrângeri. Vestea bună a acestui verset, este că Dumnezeu poate lucra și în acest context sumbru în favoarea celor ce îl iubesc și doresc să-și călăuzească viața după standartele Sale. Cum face Dumnezeu astfel de lucruri? În primul rând, prin lucrarea tainică a providenței Sale pe care de cele mai multe ori nu o înțelegem în totalitate.

De menționat că există o diferență mare între binele pe care îl dorim noi oamenii, ca Dumnezeu să-l realizeze în dreptul nostru, și binele pe care îl consideră Dumnezeu că ne este absolut necesar. Noi oamenii considerăm că, dacă ne încredem în Dumnezeu trebuie să fim ocrotiți de orice rău, și să beneficiem astfel de sănătate și o viață îmbelșugată. Este adevărat, că rapoartele biblice ne spun că uneori oamenii ce l-au urmat pe Dumnezeu au avut parte și de astfel de binecuvântări. Însă binele privit din perspectiva noastră umană, este în contrast cu binele pe care îl lucrează Dumnezeu în dreptul nostru.

Dumnezeu dorește în primul rând ca prin toate circumstanțele grele prin care trecem să ne cizeleze caracterul, transformându-ne astfel după chipul și asemănarea Sa. Dorința Sa este ca străbătând această lume a suferinței, să putem ajunge în eternitatea Sa. De aceea la fiecare pas avem de învățat lucruri prețioase, dacă vom putea discerne glasul Său și metodele Sale de a lucra cu noi. Și atunci drumul nostru prin această lume tumultoasă nu ni se va mai părea atât de anevoios, chiar dacă uneori pe acest drum avem parte de sănătate și binecuvântări, alteori dimpotrivă pașii noștri pot trece prin valea plângerii și a umbrei morții. Minunat este faptul că Dumnezeu prin intermediul iubirii Sale ne educă pentru cer.

Planul mântuirii îi are în vedere pe toți oamenii, și a fost conceput din veșnicii. Prin Hristos, Dumnezeu oferă mântuirea în dar tuturor oamenilor, chemarea Evangheliei se adresează tuturor, indiferent de statutul social sau de cât de bogat sau sărac este un om, înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului. De asemenea, este bine exprimat în Sfintele Scripturi faptul că Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. Dar nu toți oamenii acceptă chemarea Evangheliei, de aceea Dumnezeu nu forțează pe nimeni, ci oferă oamenilor libertatea de alegere.

Însă cu fiecare om ce acceptă Evanghelia, El are un plan și în mod providențial conduce viața celor ce își așează destinul în mâinile Sale. Uneori datorită călăuzirii Duhului Sfânt, cei ce îL urmează pe Dumnezeu pot discerne jaloanele providențiale pe drumul vieții lor, și urmând aceste jaloane ei au certitudinea că împlinesc planul lui Dumnezeu pentru ei. Iar viața unor astfel de oameni nu mai este lipsită de sens și de idealuri, ci din contra, ei au o chemare și un scop, și de aceea doresc să împlinească voia lui Dumnezeu cât vor trăi pe acest pământ.

De aceea în viețile noastre ar trebui să primeze încrederea în Dumnezeu, și El ca răspuns la încrederea noastră va revărsa în inimile noastre iubirea Sa. Și mai presus de orice altceva speranța că într-o zi vom păși în eternitate. Fiind înarmați cu puterea speranței, putem străbate întunericul lumii în care trăim, animați fiind de promisiunile Sale minunate făcute tuturor celor ce îL iubesc. Într-un mod impresionant în Cartea Psalmilor ni se spune: , , Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică? (Psalmul 27-1)

Avem asigurarea că în călătoria vieții noastre indiferent cât de grea ar fi, se va coborâ prezența lui Dumnezeu și astfel nu vom mai îndura singuri privațiunile vieții. Avem nevoie ca în aceste zile grele ce le străbatem, să ne lăsăm inimile tot mai mult umplute de speranța Sa și de certitudinea că în ciuda haosului, a răutății, a durerii existente în lumea noastră, Dumnezeu se află la cârma tuturor lucrurilor și de aceea poate face ca toate lucrurile să lucreze în favoarea noastră.

Nădăjduiește în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ți inima și nădăjduiește în Domnul! (Psalmul 27-14)