Scrisoare către Duhul Sfânt!

Mânat de-ndoiala din sufletul meu,
Mă simt închistat în gândiri necurate!
Îmi caut smerit mântuirea, la greu,
Dar nu pot scăpa de greşeli şi păcate!

Aş vrea să mă-ntorc la ce-am fost altădat',
Un om credincios cu-nclinaţii spre bine,
Dar iată că mintea-mi mai zboară ciudat
Spre-un negru tărâm de dorinţe haine,

Umbrindu-mi vremelnic destinul frumos
Ce-a fost hărăzit unui suflet aparte,
De-un Domn care astăzi ne poartă, duios,
O dragoste amplă, lipsită de moarte!

De-aceea, spre Tine, o, Duh iertător
Aş vrea să înalţ doar o rugă smerită
Prin care Te rog să-mi mai fii de-ajutor
În viaţa pătrunsă de rău şi ispită,

Din gândul potrivnic, scoţând ne-ncetat
Idei deşucheate ori aspre cuvinte,
Iar eu, mulţumindu-Ţi de-un cuget curat,
Promit să mă-ntorc la ce-am fost înainte!