Acum cei dragi se odihnesc.
Afară este noapte.
Luna și stele mii sclipesc,
Iar eu aud cum șoapte
Coboară de la Duhul Sfânt
Și-atât de dulce-mi spune
Că nu sunt singur pe pământ,
Orfan lăsat în lume!
Mă mângâie susurul Său
Șoptindu-mi: -Nu te teme!
Păzit vei fi de orice rău,
Păzit în orice vreme!
Cu brațul Meu te voi purta
Peste a morții vale
Ca de acol' să poți vedea
Că am putere mare!
Să vezi de unde Eu te-am scos,
Ce ar fi fost de tine
De nu te ridicam de jos,
Din veșnice ruine!
Tu ești al Meu, n-am să Te las
Din mâna Mea vreodată
Ci-n timpul scurt ce a rămas
Vei ști că ai un Tată!
***
Cum aș putea să mă-nspăimânt
Când Domnul îmi vorbește
Așa de clar, prin Duhul Sfânt
Că încă mă iubește?
Că orișice s-ar întâmpla
În lumea desfrânată
Voi fi mereu în mâna Sa
Și-n Voia-i minunată?
Nu pot decât să-i mulțumesc
Și să adorm cu pace
Căci oști din plai Dumnezeiesc
De pază îmi vor face!
Când ști că ai un Dumnezeu
Mai știi ce este frica? ?
O, nu te teme, dragul meu,
De nimeni și nimica!