1. Smochine sădit în grădină,
În care cu-n rost ai fost pus,
/: Să crești, s-înflorești pentru Domnul,
Și roade alese s-aduci: /

2. Degeaba tu stai în grădină,
Și-așa de frumos ai crescut,
/: De când te sădise Stăpânul,
Tu niciun folos n-ai adus: /

3. Degeaba aleargă Stăpânul,
Să afle la tine vreun rod,
/: Căci tu și în anul acesta,
Nu ai adus vreun folos! : /

4. Degeaba-i crescut în grădină,
Și crengile ți-ai răspândit,
/: La ce-ți foloseste-nălțimea,
Dacă numai frunze aduci? : /

5. Tu fost-ai sădit în grădină,
Și cu multă grijă păstrat,
/: Cu truda lucrat-a Vierul,
Si tu niciun rod nu ai dat! : /

6. Degeaba ții umbră’n grădină,
Căci roade dacă nu aduci,
/: Vei fii blestemat, o, smochine,
Și-atunci tu pe loc te usuci! : /

7. Și securea fără de milă,
Dacă numai frunze aduci,
/: Va fi-nfiptă la rădăcină,
Și astfel vei fi doborât! : /