Se clatina pamantu-ntreg si-n jur lipseste pacea...
E zarva mare printre acei, ce si-au pierdut speranta...
Precum pamantul insetat, vrea setea sa si aline,
Intrega lume, asteapta azi... un picur de la Tine.

Ne indragim a noastra viata si alergam sa adunam,
Iar undelemnul in ulcioare, uitam ades sa-l strangem...
Traim pentru a cheltui, si-n graba mare amanam...
Pe Dumnezeu sa-L onoram, pacatul nost’sa-l plangem.

Ne tinem strans de -aceasta glie, de parca alta n-ar mai fi. .
Nesocotind o-mparatie, ce vesnic ea va dainui...
Strigat-am toti: vino Isuse, dorim pe Tine-a Te vedea,
Dar ne-nspaimanta gheara mortii, si ne infric-amprenta sa.

De-am pus nadejdea in Hristos, doar pentru viata aceasta,
Ce este-un fulg de soare stins, ce-si pierde frumusetea...
Necugetand ce va veni... caci Mirele-o sa-ntarzie...
Suntem cei mai nenorociti... suntem doar o pustie.

Dorim cununa sa purtam, un stalp sa fim in Templu,
Dar trebuie sa ne trezim: spre vesnicie gandul!
Cuvantul Sau de-l vom pazi, ne va sluji rabdarii,
Iar El promite caci e scut, in ceasul incercarii!

Amin