Deșteaptă-te dar...

Deșteaptă-te dar, înaintea trezirii
Departe de tot ce-ai visat,
Mai smulge-ți din neant țintuirea privirii
Și vezi înspre ce-ai avansat;

Se apropie încet cetățile serii
Cu turle de-adânc ce-n neant radiază
Și drumu-i bâcsit de scaieții tăcerii
Prin care cu spor se înnoptează.

Orele cresc, descrescând spre-o amiază
În care-și topesc rațiunea,
Aurora adoarme și seara lucrează,
Înspre zori ce-și ascund acțiunea...

Cocoși nu mai cântă, nimic nu contează,
În lungul uitatului mers,
O clipă cuprinde ce-o viață durează
Și viața-i cuprinsul advers.

Chiar bufnița nopții umil încetează
Și zilele-s strânse de-ale neantului brațe
În zori ce înnoptarea curtează
Sub tei cu alei petrecând pe subrațe.

Cetățile serii, un drum și-un instant
Și totul se duce departe și vine
În timpul solemn distins și constant,
Fără să știi și fără de tine.

Trezește-te azi, trezește-te acum
Că-i timp pentru soare și viață,
E timp pentru îngustul și singurul drum
Spre Cetatea, Minunea nespus de măreață!

13/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)