De fapt, ce înseamnă ÎNCHINAREA?

   Biblia folosește câteva cuvinte pentru a o descrie, dar cei doi termeni-cheie înseamnă  A SE PLECA și A SLUJI. Aceștia apar în același verset într-un singur loc, când Isus îi răspunde lui Satana după cea de-a treia ispită:

   Pleacă, Satana! Căci este scris: DOMNULUI DUMNEZEULUI TĂU SĂ TE ÎNCHINI ȘI NUMAI LUI SĂ-I SLUJEȘTI.

   Într-o exprimare mai directă închinarea înseamnă VENERAȚIE și ACȚIUNE. De ce este atât de importantă? Ea este vitală deoarece pune toate celelalte lucruri din viață în perspectivă. Închinarea este coextensivă cu viața. În esență ea înseamnă  A VEDEA VIAȚA AȘA CUM O VEDE DUMNEZEU. Trei realități principale se combină în închinare: MISTERUL, COMUNITATEA, LITURGHIA.

   MISTERUL ÎNCHINĂRII

   Este regretabil că discutarea posibilității MISTERULUI și utilizarea termenului -mistic- lasă înclinația noastră pragmatică nesatisfăcută. Misticismul a devenit un cuvânt negativ pentru că miroase a escapism. Îl vedem pe mistic ca un visător care stă singur undeva pe un vârf de munte și nu se gândește la nimic cât e ziua de lungă... Și tocmai aste e realitatea uneori. Niște guru occidentalizați care acceptă filozofia de marketing a Occidentului (în vreme ce se presupune că vând ceva din Orient) prosperă fiindcă conving oamenii că scopul lor ar trebui să fie golirea de orice gândire empirică.

   Un guru celebru din India își vede imperiul crescând rapid deoarece zeci de mii de oameni caută să vorbească cu el. O persoană pe care o cunosc, un om de afaceri foarte prosper, a însoțit un grup care s-a întâlnit cu acest om. Mi-a spus că a stat acolo o oră ascultând și privind, absolut nedumirit în legătură cu ceea ce făcea ca învățătura și personalitatea lui să fie atât de spirituală și puternică. Era uluit pentru că nimic din ce spunea guru nu avea sens, iar comportamentul lui părea juvenil. El repeta într-una: Mâinile trebuie să îți fie pline și capul gol. Aceasta era mantra -cap sec și mâini pline. Ziarele abundă de calabururile acestui om. Este așa un hocus-pocus că te întrebi cine și-a pierdut mințile -gura sau media care îl copleșește cu asemenea onoruri.

   Dacă l-ai întreba pe el ce este atât de revoluționar în mesajul său, ți-ar răspunde cu toată seriozitatea: O nouă tehnică de respirație! Așadar, toate maladiile noastre occindentale și complicațiile lumii s-ar dizolva în neființă dacă am adopta o nouă tehnică de respirație. Ce se poate spune despre o asemenea credulitate, despre un asemenea mod reducționist de gândire?

   Dar în spatele caracterului cras, al incantațiilor și al formuleleo se află un imbold subtil -imboldul misterului și al misticului Adevărul este că atunci când pierdem misterul închinarea noastră devine doar o listă de acțiuni și declarații asemănătoare cu o listă de cumpărături.

   Care este misterul atât de inerent în închinarea creștină?

   Eu cred că este închinarea la Sfânta Treime prin luarea reverențioasă a elementelor Cinei Domnului. În actul acesta, toate sensurile converg. Să refelectăm la Sfânta Treime... Dumnezeu este o Treime- trei Persoane într-o singură esență. Acesta este adevărul recunoscut în credința creștină istorică. Dar cum este posibil acest lucru? Nu este doar un lucru pur ilogic?

   Ar fi dacă ar fi trei dumnezei. Ar fi ilogic dacă ar fi unul și trei în același sens. Pescari, contabili, medici, rabini, gospodine din vremea lui Isus au știut cum să Îl deosebească pe unul din trei. Petru, Iacov, Ioan erau pescari, Matei era contabil, Luca medic, Pavel rabin, iar Maria și Marta, gospodine. Ce i-a determinat să se conecteze la această învățătură profundă? Trebuie să fi recunoscut complexitatea în însăși Persoana lui Dumnezeu care Se relevase pe Sine ca o Ființă în relație. În cadrul esenței unice a Dumnezeirii era un -eu-, un -tu- și un -el-.

   Dumnezeu a vorbit înainte de Creație. Dumnezeu a fost dragoste înainte de Creație. Niciuna dintre aceste descrieri n-ar avea sens dacă n-ar fi existat comunitatea și unitatea în diversitatea Sfintei Treimi. Este oare imposibil ca Unul care S-a născut din fecioară să fie de o esență într-o TRI-UNITATE din cadrul acelei esențe? Profetul a spus:

   Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat.

(Nu Fiul S-a născut, copilul s-a născut!)

   Chiar și în logică puteți vedea cum, cu fiecare dimensiune adăugată, posibilitățile simplității devin complexe, în vreme ce păstrează totuși fundamentele simple. Într-o singură dimensiune se obține o linie dreaptă. În două dimensiuni se obțin figuri. În trei dimensiuni se obțin obiecte. În dimensiunile eternității, ale infinitului și ale necauzalului, a-L concepe pe Dumnezeu ca o esență și Trei Persoane este de neînțeles. Acest lucru rămâne în mod legitim la limitele domeniului misterului.

   Nu numai atât, ci și răspunde celei mai mari întrebări filozofice din toate timpurile: CUM SE POATE GĂSI UNITATEA ÎN DIVERSITATE CÂND AMBELE SUNT REALITĂȚI? Răspunsul este că unitatea și diversitatea există în cadrul ordinii create pentru că unitatea și diversitatea există în comunitatea Sfintei Treimi, prima cauză. De aceea, Isus Domnul nostru, a cerut în ultima Sa rugăciune ca și noi, în calitate de ucenicii Săi să găsim unitatea în Trupul lui Christos.