Îl rog pe Tatăl meu



Ce liniște se-ntinde pe colină
Și cum coboară omul în mormânt;
E-aceeași liniște ce azi m-alină
Și mă înalță pe acest Pământ.

Durerile rămân neterminate
Și mă opresc cu ele la altar,
Îl rog pe Tatăl meu, dacă se poate,
Să îmi dea Pacea – piatră de hotar.

Că sunt în trenul vieții hămesite
Cu inima și sufletul dansând
Asemeni unor case dezvelite
Care privesc la soarele din gând.

Îl rog cu forța Lui să mă ridice
Din negiciosul ger păienjenit
Și anotimpul morții să mi-l strice
Zvârlindu-i veșnicia de granit.

Ce liniște cuprinde-a mea ființă
Și cum se-mbată viața cu tăceri
Asemenea e și a mea credință
Că Tatăl meu mă scapă de dureri.