Eu mă ascund în liniștea-Ți deplină
Când  împrejur lipsește-a Ta lumină...
Mă ocrotesc a Tale brațe calde,
Și văd spre cer lumina de smaralde...

Atunci... doresc să las acest pământ.
Îngenunchez și al meu legământ,
Aș vrea să-l văd că-i dus pân' la sfârșit...
Să merg la Tatăl, înspre infinit!

Dar totuși, ce lăsa-voi pe acest pământ
Afară de purtarea-mi și Sfântul Legământ?
Se va găsi în fapte, în oameni, ce-ai pus Tu?
Sau fost-am printre mulții ce Ți-au răspuns doar "Nu"?

O, Tată bun, m-ajută să prețuiesc mai mult
Și ziua, și secunda, căci știu cum de demult,
Ai scris cu de-amănuntul ce trebuie să fac
Ca haina albă după, s-ajung să o îmbrac.

Amin