Mesajul lui Dumnezeu pentru noi astăzi, corona-virusul Covid 19 și Harul Său!

Luca 12:15. Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” 16. Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult. 17. Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.” 18. „Iată”, a zis el, „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele; 19. şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” 20. Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” 21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

E vremea corona-virusului, a molimei, a morților subite, a morților pe neașteptate, a molimei care bântuie într-o lume suprasaturată de iubirea de bani, de iubirea de bogăție, de materialism dus la apogeu, de o trăire de oameni „buieci”.
Am ajuns să trăim mai bine ca împărații din vremurile trecute, am ajuns să zburăm de la un capăt al pământului, am ajuns să ne facem vacanțele pe te miri ce, colțuri ale pământului, am ajuns să avem “poșnarul” (buzunarul) doldora de “galbeni”, mașini la poarta casei, casă lângă casă, terenuri, să “plesnim” de bine, o stare la fel ca și aceasta, din pilda omului bogat. Problema noastră a ajuns să semene izbitor cu problema acestui om bogat din pilda spusă de Domnul Isus. Să privim împreună la câteva caracteristici negative care i-au ruinat viața:

1. Lăcomia de bani ne schimbă prioritățile
Pot să deduc că într-un fel, omul acesta bogat a avut o relație cu Domnul sau măcar a avut cunoștință de existența Lui, asta datorită faptului că Dumnezeu îi vorbește și că omul era conștient de existența sufletului lui, a părții spirituale din el, parte capabilă să aibă o relație cu Creatorul lui.
Omenirea, de ceva ani încoace, a luat-o într-o direcție nebună, a ajuns să-L nege pe Dumnezeu, a ajuns să se calce în picioare pentru bogăție, materialism, să trăiască cu ochii pe bursă, pe cursurile valutare, pe prețul proprietăților, totul dus la un apogeu al îngâmfării, la un apogeu al aroganței, la un apogeu al risipei, inconștienței și nepăsării. Adică, fiecare pentru el, să calci pe cadavre și să ai în posesie totul, un egoism sumbru, bolnav și sadic.
Am spune că pentru noi, creștinii evanghelici, nu-și au rostul aceste caracterizări, pentru noi care, suntem niște “sfinți pe pereți” ai vremurilor moderne, nu se aplică. Greșit!
Pocăiții, la fel ca alții, au plecat în lumea largă cu un scop clar: bogăție, trai mai bun. Muncitori, lipsiți de patimi prea vizibile, familiști etc, au ajuns să se înhame la carul mamonei, la fel ca bogatul ăsta, a ajuns ca să schimbe prioritățile, ce a contat în majoritate n-au fost Dumnezeu, Familia, Biserica, Relația personală cu Domnul, ci bogății, proprietăți etc, așa că, dragii de noi ne-am pricopsit cu boala goanei după Fata Morgana, gândindu-ne ce vom face? Ce vom face să ne mărim hambarele, să ne strângem recolta și să mâncăm și să bem până vom “plesni” de fericire. Sigur că aici ar putea spune dragii pastori din biserici că ei nu intră în categoria asta, mințindu-se singuri. Chiar ei, în loc să tragă un semnal de alarmă au început să strângă și ei în grânare, mulți umblând pe toate continentele după bani cash, au apărut vile, mașini bune, proprietăți, că la un moment dat nu știai dacă-i lumea interlopă care coboară din aceste mașini sau pastorii noștri neoprotestanți sau evanghelici.
Încet, încet, prioritățile s-au schimbat și am ajuns la fel ca biserica din Laodiceea în care Domnul trebuie să ne spună: “Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogățit, și nu duc lipsă de nimic”, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol, (Apoc. 3:17)”, iar în versetul 19: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, și pocăiește-te!”.

2. Lăcomia de bani ne schimbă caracterul
Bogatul din pilda asta a ajuns să aibă un caracter egoist, urât, murdar, n-a mai văzut nevoile nimănui, ci doar cum să ajungă el se se simtă excelent, să aibă un fel de rai pe acest pământ.
Gândiți-vă că astăzi bogăția a făcut ca frate cu frate să se urască, unii să se ucidă între ei, au ajuns să mintă, să înșele, să fure, totul de dragul materialismului. Au ajuns de „buieci” ce sunt în stare să declare omul drept dumnezeu, prin bogăția lor să dorească globalism, să promoveze desfrânarea sexuală ridicând-o la grad de normă a societății, au ajuns să dorească desființarea valorilor creștine și desființarea valorilor scripturale.
Cum rămâne însă, cu noi, evanghelicii, ce fac unii azi, ținând Scriptura în mâini? Păi ce să facă, ei se aliniază socialismului, predică o evanghelie umanistă, socialistă, a prosperității, etc, au ajuns ca de la amvoane să prigonească Adevărul și să promoveze păcatul și fărădelegea. S-a ajuns ca pentru o afacere bună să mintă, să fure, să înșele, să se alinieze categoric chipului veacului acestuia, deoarece dacă n-o faci, atunci nu faci bani.
Bine spunea Duhul Sfânt prin apostolul Pavel lui Timotei cu referire la aceste pericole: ”Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. (1Tim. 6:10)”

3. Lăcomia de bani ne împietrește
Nebunul din pilda aceasta, așa îl numește Dumnezeu, a ajuns să-și împietrească inima așa de mult încât vorbea singur cu el însuși, liniștindu-se că-i într-o stare bună, confortabilă, în care mulți ani să se odihnească, să chefuiască bine, să fie tot într-o veselie.
Imaginați-vă că azi de dimineața până seara oamenii peste tot își doresc la fel, mâncare, băutură, chefuri, veselie, totul, dacă se poate, până la adânci bătrâneți, ca și când n-ar mai pleca de aici niciodată.
Păi, cum rămâne cu noi, evanghelicii, e o vorbă între pocăiții români care spune că suntem mai răi ca cei din lume. Cică, cei nepocăiți, mai au milă dar noi, pocăiții, nici de aia nu mai dăm dovadă. Am ajuns pricini de poticnire pentru toți oamenii, o priveliște de dezgust și de ocară, însă noi, ca și fariseii din vremea Domnului ne disculpăm, ne lăudăm că nu suntem ca vameșii din jurul nostru etc. Boala fariseismului este mai dezvoltată azi decât în alte perioade ale istoriei, avem modalități multiple de-a poza în ceea ce nu suntem, și a ascunde ceea ce suntem cu adevărat, totul cu scopul de a-i face pe oameni să creadă că au de-a face cu neprihănirea lui Dumnezeu în noi, însă când colo este doar o amărâtă de neprihănire a fariseilor moderni creștini.
Am ajuns așa de insensibili încât nu-L mai vedem pe Isus care astăzi e bolnav și nu mergem să-L vizităm, e în închisoare și nu ne pasă, e flămând și nu ne pasă etc, prin toate nevoile celor din jur, noi am ajuns atât de insensibili încât nu mai realizăm că respingând împlinirea nevoilor din jurul nostru de fapt respingem pe Hristos.
4. Lăcomia de bani care ne-a încătușat nu-i mai tare ca Harul lui Dumnezeu care ne spune: ”Nebunule, oprește-te și pocăiește-te”
Gândiți-vă la amărâtul ăsta din pildă, la bogatul acesta, care harul lui Dumnezeu i-a dat posibilitate să audă Glasul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu care printr-o întrebare vrea să-L aducă la Realitatea Pocăinței și Adevărul privitor la starea lui.
Cred că acest virus îngăduit de Dumnezeu este un Har pentru omenire, o Alarmă, o Oprire, o Chemare la cercetare și pocăință. Pentru cei care resping Harul, Vocea de azi este acea mână care spune: ” „Numărat, numărat, cântărit și împărțit!” (Dan. 5:25)”, la fel ca și lui Belșațar odinioară.
Pentru noi evanghelicii însă, pentru noi pocăiții care cunoaștem Scriptura, pentru noi, această perioadă trebuie să fie privită ca un Har să ne pocăim, să ne întoarcem la Dumnezeu, să vedem unde am căzut și să ne întoarcem la dragostea dintâi.
Cred că aceste versete sunt foarte actuale pentru noi astăzi: ”Romani 2:3. Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri, şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4. Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5. Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7. Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea; 8. şi va da mânie şi urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.”

Noi am vrea să-Și tragă Domnul Mâna Lui, să intervină în situația actuală, ca noi să ne putem continua viața în goana noastră după materialism, goana după oferta diavolului, goana după nălucile lumii acesteia. Însă Dumnezeu a spus lumii acesteia și nouă Bisericii din aceste vremuri: STOP! Uite ce am împotriva ta, pocăiește-te! Oare câți ascultăm și oare câți rămânem la starea de nebunie? În funcție de răspunsul fiecăruia probabil că ne vom petrece veșnicia în viitor. Chefurile, banii, băutura, mâncarea, veselia, într-o zi, mai devreme sau mai târziu se vor sfârși, toate rămân aici, însă dincolo vom pleca și vom avea doar ce ne-am strâns pentru Cer, vom rămâne cu cât ne-am îmbogățit față de Dumnezeu!

Simion Ioanăș
Puteți citi articolul și aici.