Suntem copii cu vârste diferite
Cu multe răni, cu haine acoperite.
Suntem lăsați in lumea ce-i prea mare
Să ne găsim un rost si o scăpare!

Si trece o vreme 'ndelungată când
Fugim prea mult și  creștem  alergând. .
Dar după ce  fugim mereu atât  de mult
Când totul e doar zgomot și tumult? !

Unde-alergăm când toate pier pe rând
Și doar pământ vom deveni curând? !
Unde țintim, in scurta noastră cursă?
Si care ar fi al  inimii Resursă?

Uităm prea des să ne privim o clipă
Nici nu mai stim că totu-i o risipă. .
N-obișnuim să ne oprim  privirea
Asupra celor ce  nu au alinarea... .

Nu-i îndeajuns să fugi, să strângi, s-aduni
Căci trece viața, și - ale ei furtuni!
Când trec toți anii fără de a  ști
Pe unde mergi, unde vei reveni,
E totul fără rost, e in zadar!
Privește o clipă - n sus: El vine iar!