Divinul Tău Cuvânt, E începutul vieții,
Toate au fost făcute din El și pentru El...
În El era viața, și viața era Lumina...
Pentru aceia care, vor crede-n Dumnezeu.

Divinul Tău Cuvânt, e puntea către ceruri...
Ce trup a devenit, și-apoi... El s-a jertfit,
E Adevărul care... în locul meu plăti...
Ca eu să pot fi slobod, să fiu și mantuit.

Divinul Tău Cuvânt... e-o candelă pe cale,
Ce stă mereu ‘nainte, să-ndrume pașii mei...
E-nvățătura, sfatul... care îmi dau valoare,
Îndemnul și mustrarea ce mă feresc de rău.

Divinul Tău Cuvânt, e ruperea de sine...
Pătrunde și desparte, chiar sufletul de duh...
El judecã simțirile, și gândurile-atinge,
În rugă mijlocește, suspină negrăind.

Divinul Tău Cuvânt, e-o armonie dulce...
Cântecul ce răsună, și-alină dorul meu...
E glasul care strigă și-acuma în pustie...
Ce netezește calea, până la Dumnezeu.

Divinul Tău Cuvânt, e cea mai grea comoară,
Tezaur prețios, ce-n inimă e scris...
Totul din jur va trece... iarba în vânt se-usucă,
Însă Cuvântul vieții, va rămânea nestins!