O zi, de încă mai trăiesc!

O frunză în vânt
E viața pe pământ!
Fitilul abia fumegă,
Împovărat de vină;
Pe unde, cântări în șoapte,
Printre valurile învolburate.
Vremi și anotimpuri,
Cu ale lor rafale reci,
Rugi în ploi,
Dorințe curg șuvoi.

Istovită mă zbat în val,
Îndură-Te, du-mă la mal!
În larg se aud suspine,
Rupte din mine.
În nopți cu cer înnorat,
Zorii salvării am așteptat...
Lumina Ta pe calea vieții:
De sunt jos, să mă ridici,
Tainic să îmi vorbești,
Pe cale pașii să-mi ocrotești.

O zi, de încă mai trăiesc,
Isus, Ție Îți mulțumesc!
De voi pleca din lume,
Ține minte: Te iubesc, Stăpâne!
Mai cad, dar mă ridic,
În depărtări zăresc un pisc:
E vârful muntelui ce-l urc...
Acolo am să Te găsesc;
În taină vom vorbi...
Cât Te iubesc, atunci vei ști!

Sunt ca o pasăre în zbor,
Rătăcită-n negru nor.
Rănită, lovită de stâncă,
Balsam lasă-mi pe rană,
Aripa frântă să mi-o legi,
Spre soare, zborul să mi-l îndrepți,
Cântând a mea melodie de -DOR-
Versurile durerilor...
Cu ceata Îngerilor,
Îți voi cânta -Cântarea cântărilor.
PATTADA/27/03/2020