Vremuri de har
(o variantă revizuită)

Am avut vremuri de har,
Numai, nu le-am prețuit,
Și privim cu-n gust amar,
La tot ce am construit,
Fără să ne fie clar
De-a fost bine chibzuit,
Și de n-au fost în zadar,
Multe-n care-am stăruit.

Am avut în case altar
Dar în timp s-a năruit
Ori pe planul secundar
L-am lăsat înlocuit,
De lucruri ce ne separ
De Hristosul Preaiubit.

Am avut oameni cucernici
Prin care, Domnu-a mustrat
Pe cei mândri și puternici,
Numai, nu i-am ascultat
Și le-am pus adesea piedici.

Dumnezeu S-a supărat
Că-am ales să nu fim vrednici,
De-a fi fii de Împărat,
Dovedindu-ne nevrednici
De statutul declarat.

Ne-a cam umplut vanitatea
Și-a început să ne displacă,
Legea și autoritatea;
Toți au vrut să se întreacă,
Prețuind formalitatea...

Rar vedeai că se apleacă
Cineva, vrând simplitatea,
Și de sine se dezbracă,
Promovând egalitatea
în dragoste, să refacă
Sufletește, unitatea.

Am numit vremuri de har,
Vremurile acelea-n care,
Predicam de la altar
Și nu predica oricare
Care-avea de sus, vreun dar,
Ci acei ce-n Adunare,
Rugi „în alte limbi” știau.

Dumnezeu a luat „harul”
Unei astfel de lucrări
Și l-a înlocuit cu darul
Unei binecuvântări
Ce-n case-și zidește altarul,

Făcând în suflete loc
Marii binecuvântări
A botezului cu foc
Ce nu înseamnă încercări,
Ci Puteri date ad-hoc -

Pentru „vechile cărări”
Pe care nu este loc
Pentru-a firii etalări,
Care duhul ți-l sufoc
Chiar și-n predici și cântări.

Ne-am pus ochilor zăvorul
Făcând ce-am crezut că-i bine
Și ne-am neglijat Izvorul
Gustând din fântâni străine,
Jucându-ne bine rolul
Prin „activități” creștine.

Să ne facem cercetarea
Pe deplin, și-am să rezum
Încă-un lucru - consacrarea –
Căci nu merge orișicum!
Ne păzind edificarea,
Nu propășim nicidecum.

Dumnezeu și-a trimis „solul”
Care izolați ne ține,
Să ne confruntăm toți „golul”
Învățând ce se cuvine
Și cum e cu Etalonul...

Mintea-și mătură ocolul
Curățindu-se de sine,
Cuviința aprinde dorul
După Legile divine
Și inima întoarce polul,
Atrăgând pe Cel ce vine
Să înlăture pârjolul.

Împlinește-ți acum golul
Cel uitat și părăsit;
Lasă să te inunde dorul,
De tot ce ți-a pregătit
Sus în ceruri, Creatorul,
Fii gata de clocotit,
(Orice-aduce viitorul),

Pentru Cel ce te-a iubit
Și i-a frânt morții cosorul
Când pe cruce a murit
Și-a înviat, Nemuritorul
Care moartea-a suferit
Să ne fie Izbăvitorul!

28/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)

***************************
Vremuri de har

Am numit vremuri de har,
Vremurile acelea-n care,
Predicam de la altar
Și nu predica oricare
Care-avea de sus, vreun dar,
Ci acei ce-n Adunare,
Rugi „în alte limbi” știau.
Dumnezeu a luat „harul”
Unei astfel de lucrări
Și l-a înlocuit cu darul
Unei binecuvântări
Ce-n case-și zidește altarul.

Acum, strălucește darul
Ce-n smerenie face loc,
Marii binecuvântări
A botezului cu foc,
Ce nu înseamnă încercări,
Ci Puteri date ad-hoc
Pentru „vechile cărări”
Pe care nu este loc
Pentru-ale firii etalări,
Care duhul ți-l sufoc
Chiar prin predici și cântări.

Azi, ne strângem la închinare
Fiecare-n casa lui,
Fără fastul din cântare,
Nici cel al proorocului,
Nici acel din predicare,
Nici fastul discursului
De la unul, fiecare...
Doar Cuvântului Domnului
Ne-adâncește-n cercetare...
Puterea Adevărului
Ne aduce iluminare
Asupra păcatului,
Și-n lacrimi, cerem iertare,
Că în vremea harului,
N-am fost vrednici de chemare
Cinstind jertfa Mielului.

Ne plăcea în Adunări
Căci aveam „slujbe” pompoase
Cuprinzând multe „lucrări”
(Oarecum alunecoase
Și cu semne de întrebări),
Dar, toate păreau frumoase
Și aveau justificări
Bune și religioase,
Însă Domnu-Și dorea stări
Sufletești, evlavioase,
Și dorea manifestări
Spiritual sănătoase,
Prorocie și cântări
Din Duh, nu din fire scoase.

Nu disprețuim lucrarea,
Și păstrăm ce este bun.
A fost bună Adunarea
Și închinarea în comun.
Vai de cel rămas cu starea
La toate-acestea, imun!
Amintesc doar că, înșelarea,
N-a lipsit, și-atât mai spun:
Doamne, mare-Ți e îndurarea
Că-ai răbdat până acum!
Să ne facem cercetarea
Pe deplin, și-am să rezum
Încă-un lucru - consacrarea –
Căci nu merge orișicum!
Ne păzind edificarea,
Nu propășim nicidecum.
Și apoi, iluminarea,
Nu vine nici ea oricum.
Și-ntreb, la ce-i bună sarea,
Dacă-ți faci friptura, scrum?
Sau, își leapădă mâncarea
Cei ce sare-n ea nu pun?
Ori își stinge lumânarea
Cel fără lumină-n drum?
Își vor lumina valoarea,
Cei ce-n soare se expun?
Ooo, viața ni-i judecătoarea
Și nu-i timp inoportun
Să-i schimbi direcționarea!

Am avut vremuri de har,
Numai, nu le-am prețuit,
Și privim cu-n gust amar,
La tot ce am construit,
Fără să ne fie clar
De-a fost bine chibzuit,
Și de n-au fost în zadar,
Multe-n care-am stăruit.
Am avut în case altar
Dar în timp s-a năruit
Sau, pe planul secundar
L-am lăsat înlocuit,
De lucruri ce ne separ
De Hristosul Preaiubit.

Ne-a cam umplut vanitatea
Și-a început să ne displacă,
Legea și autoritatea;
Toți au vrut să se întreacă,
Prețuind formalitatea...
Rar vedeai că se apleacă
Cineva, vrând simplitatea,
Și de sine se dezbracă,
Promovând egalitatea
Ori cu drag, vrând să refacă
Sufletește, unitatea.
Toți voiau să-și satisfacă
Egoist, prioritatea...
A început ca să ne placă
Tot mai mult comoditatea,
Așteptând altul să facă,
Tot, dar noi, să ne-avem partea...

Am avut oameni cucernici
Prin care, Domnu-a mustrat
Pe cei mândri și puternici,
Numai, nu i-am ascultat
Și le-am pus adesea piedici.
Dumnezeu S-a supărat
Că-am ales să nu fim vrednici,
De-a fi fii de Împărat,
Dovedindu-ne nevrednici
De statutul declarat.
Am fost răi și nestatornici
În lucrul încredințat,
Și-am lăsat multe dumineci
Pe Hristos ne onorat.
Acum știm cât de vremelnici
Suntem și ne-am speriat!
O, ne întoarcem neîndoielnici
La Stăpânu înfuriat;
El înalță pe cei smernici
Și-I ușor de înduplecat.

Ne-am croit drum „cu toporul”
Făcând ce credeam că-i bine,
Ne-am jucat pe placuri rolul
Prin activități creștine,
Dumnezeu și-a trimis „solul”
Care izolați ne ține,
Să ne confruntăm toți „golul”
Învățând ce se cuvine;
Mintea-și mătură ocolul
Curățindu-se de sine,
Cuviința aprinde dorul
După Legile divine
Și inima întoarce polul,
Atrăgând pe Cel ce vine
Să înlăture pârjolul.

Împlinește-ți acum golul
Cel uitat și părăsit;
Lasă să te inunde dorul,
De tot ce ți-a pregătit
Sus în ceruri, Creatorul,
Fii gata de clocotit,
(Orice-aduce viitorul),
Pentru Cel ce te-a iubit
Și i-a frânt morții cosorul
Când pe cruce a murit
Și-a înviat, Nemuritorul
Care moartea-a suferit
Să ne fie Izbăvitorul!
25/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)