Pe fața secolului nostru

Pe fața secolului nostru,
A curs mult har, dar astăzi, harul
S-a micșorat și iată-un monstru,
Îi umple morții acum paharul.

Ne geme sufletul și plânsul,
Se-amestecă în el cu cântul;
Nu știm nici noi ce e întrânsul,
Dar știm de unde suflă Vântul;

Și știm spre ce să ne îndreptăm.
În duh, o Adunare plină,
Pe-al nostru Domn Îl așteptăm
Pe Nor, cu trâmbița să vină!

Ca-n umbra vremii îndelungi
La pace, har și bucurie,
Te înalți cu duhul și ajungi
Că-n el e-a Vieții mărturie.

În rugi și privegheri prelungi
Tânjim să-avem iar părtășie,
(Un dor ce nu poți să-l alungi),
Dar vom avea în veșnicie...

25/03/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)