Când pe Domnul ai întâlnit,
Și prima dată te-a găsit,
Ai fost surprins un pic în inima ta...
Căci ceva nou era în ea.

Cand El în casa ta a intrat,
Ai fost un pic emoționat!
Căci însuși Duhul Celui PreaÎnalt,
A umplut casa ta în care te-ai aflat.

Multă bucurie a pătruns,
Și lumină în ea a ajuns
Și te-ai bucurat de nu ai mai putut,
Căci Domnul la tine a ajuns.

Acesta a fost momentul ce-l mai minunat,
Când tu pe Domnul l-ai aflat!
Acesta a fost momentul ce-l mare,
Când Domnul te-a luminat cu a Lui splendoare.

Mai ai tu bucuria aceia de la început?
Când Domnul pe drumul pierdut te-a găsit!
Mai ai tu bucuria aceia mare,
Când te-a întâlnit Dumnezeu din zare?

S-au bucuria aceia a fost trecătoare,
Și nu mai simți aceia splendoare
Nu mai ai bucuria aceia de la început,
Când Domnul pe drumul pierdut te-a găsit.

Dar oare ce s-a întâmplat?
De nu mai ai bucuria aceia ca altă dat',
De nu mai ai bucuria aceia mare,
Când inima ta era în sărbătoare?

Răspunsul este foarte simplu de adăugat,
Este inima ta ce odată i-ai predat!
Inima ta nu mai este odată,
Cum era când l-ai întâlnit pe Domnul din slavă.

Vrei bucuria de la început?
Ai inima curată ca atunci l-ai întâlnit!
Și atunci te vei bucura,
De bucuria ce ai trăit cândva.

Căci astfel dragul meu,
Bucuria s-a dus din sufletul tău!
Nu mai ai bucuria aceia de la început,
Căci păcatul în tine a pătruns.

Când după lume te-ai dat,
Cu un mic păcat câte odat'
Cum să vină Duhul Sfânt în inima ta...
Când mai este păcat în ea.

Tu îți amintești mereu,
Când l-ai cunoscut pe Dumnezeu!
Și tânjești în continuare,
După bucuria aceia mare.

Dar nu se va face niciodată,
Când l-ai cunoscut pe Domnul odată,
Bucuria aceia nu va veni,
Doar dacă ești sfânt pentru veșnicii.

Doar dacă ești pocăit cu adevărat,
Să împlinești Cuvântul lăsat,
Numai atuncea dragul meu,
Se va împlini dorința sufletului tău.

Până atuncea nimic nu se va întâmpla,
Doar vei trăi cu amintirea de atuncea!
Ce bine a fost la început,
Când pe Domnul l-am cunoscut.

Ce bine era odată,
Când Isus era în a mea viață!
Dar bucuria a dispărut,
Căci păcatul te-a corupt.

Poate tânjești în continuare,
După bucuria ce-a mare!
Știind ce ai fost odată,
Și unde e acuma a ta viață.

Când păcatul l-ai primit,
Și pe Domnul l-ai împins
Numai un pic a spus inima ta,
Vreau să gust păcatul acuma.

Și nenorocirea s-a produs,
Tu pe Domnul la spate l-ai pus!
Și ai lăsat în Templu din inima ta,
Păcatul să intre acuma.

De aceia dragul meu,
Bucuria a plecat din sufletul tău
Dar nu se va întoarce niciodată,
Decât cu o pocăință reală în a ta viață.

Decât cu smerenie din partea ta,
Și pocăință până la cenușă acuma
Numai atuncea dragul meu,
Va veni din nou Duhul lui Dumnezeu.

Dacă bucuria ai pierdut,
Întoarce-te la Ce-l de sus!
Fi sincer cu inima ta,
Și cheamă-l pe Domnul acuma.

Să spele păcatul tău,
Căci nu ai avut grijă de Templul Său!
Să înoiască încă o dată,
Legământul tău cu Ce-l din slavă.

Dacă cu adevărat vei dori,
Domnul va veni!
Și va face după cererea ta,
La o pocăință sinceră acuma.

Amin