Vrednicule și mult iubitule în Domnul nostru - Harul, îndurarea și pacea să fie cu tine! Tânjesc să știu cum mai ești. Rămân încă un prizonier al nădejdii și consider că este o slujire adusă lui Dumnezeu să aștept în continuare cu supunere până când se ivesc zorile dimineții Domnului și apare ziua venirii Lui. Căci sunt încredințat că este o parte a misiunii principale a vieții noastre pe care Dumnezeu ne-a dat-o pentru câțiva ani, pe acest pământ printre demoni și oameni, tăciuni ai diavolului și ispite ca noi să suferim aici un timp printre vrțjmașii noștri; altminteri, El ar fi făcut în așa fel ca cerul să ne aștepte la ieșirea noastră din pântece și ne-ar fi dus Acasă în Patria noastră, fără să ne lase să pășim în această viață cioturoasă și spinoasă. Dar văzând că o fărâmă de suferință este gravată pentru fiecare dintre noi, mai mult sau mai puțin, după cum Înțelepciunea infinită a considerat că este bine, partea noastră este să ne întărim și să ne deprindem natura noastră slabă și susceptibilă să îndure focul și apa, demonii, leii, oamenii, pierderile, inimile îndurerate, ca unii care suntem priviți de Dumnezeu, îngeri, oameni și de diavoli. Oh, ce nebunie să stai jos și să deplângi un decret al lui Dumnezeu, care este atât surd cât și mut la lacrimile noastre, și care trebuie să rămână la fel de neclintit ca Dumnezeu care l-a dat! Căci poate veni din spatele Domnului nostru pentru a schimba sau îmbunătăți ceea ce El a decretat și a făcut?

   Ar fi mai bine să facem ferestre în temnița noastră și să privim afară spre Dumnezeu și spre patria noastră, să privim cerul, și să strigăm ca niște oameni în lanțuri care tânjesc după aerul liber al Împăratului:

   Doamne, să vină Împărăția Ta! Oh, să vină Mirele! Și, o, zi, o, frumoasă zi, o, eternă zi de vară, ivește-te strălucind, ieși de sub cerul negru de noapte și strălucește!

   Sunt convins că dacă în fiecare zi s-ar sparge câte o pietricică din zidurile închisorii și, în felul acesta s-ar da asigurarea libertății prizonierului înlănțuit care zace sub o greutate de o sută de kilograme de fier pe brațele și pe picioarele sale, sunt convins că în cele din urmă, lanțul lui s-ar rupe în două și s-ar face o gaură suficient de largă ca să poată ieși în siguranță la mult dorita sa libertate; el va aștepta, cu răbdare, până când timpul va găuri zidul temniței și-i va rupe lanțurile. Prizonierii plini de nădejde ai Domnului aflați în necazurile lor sunt în situația aceasta. Anii și lunile vor scoate acum o pietricică, mai târziu o alta, din această cale de lut; și în cele din urmă, timpul va dobândi lărgimea unei uși frumoase și va rimite sufletul întemnițat în aerul liber din ceruri. Și timpul va pili, puțin câte puțin, zăvoarele noastre de fier care sunt acum pe picioarele și brațele noastre, va învechi și va uza necazurile noastre zdrențăroase și găurite, și apoi le va reduce la nimic; căci ceea ce am suferit ieri știu că nu va mai veni niciodată să mă necăjească.

   Oh, de am putea răsufla în fiecare zi o nouă nădejde și o nouă supunere în poala lui Hristos! Căci, cu siguranță, o greutate de slavă, bine cântărită, da, care crește spre o greutate nespusă și cântărită, va răsplăti atât greutatea și lungimea luminii cât și crucile scurtate și temporare. Apele noastre sunt în scădere, nu ne ajung la bărbie, nici nu ne opresc respirația. Aș putea vedea -dacă aș împrumuta ochi de la Hristos- uscatul, și acesta foarte aproape. Atunci de ce să nu râdem în fața adversităților și de ce să nu disprețuim ispitele curând născute și care curând vor muri?

   Mă bucur în nădejdea acestei glorii ce va fi descoperită, căci slava pe care o așteptăm noi nu este deloc una nesigură! Nădejdea noastră nu atârnă de un fir atât de răsucit ca ÎMI ÎNCHIPUI sau POATE CĂ... ci funia groasă, frânghia puternică a ancorei noastre tari este jurământul și făgăduința Acelui Care este ADEVĂRUL ETERN.

   MÂNTUIREA NOASTRĂ ESTE LEGATĂ CHIAR CU MÂNA LUI DUMNEZEU ȘI CU TĂRIA LUI HRISTOS DE STÂLPUL PUTERNIC AL NATURII NESCHIMBĂTOARE A LUI DUMNEZEU:

   Căci Eu sunt Domnul, Eu nu Mă schimb; de aceea, voi copii ai lui Iacov, n-ați fost nimiciți (Maleahi 3.6) 

   Putem juca, putem dansa și sălta pe Stânca noastră vrednică și de neclintit. Temelia este sigură și bună și va îndura gâlceava iadului și gâlceava demonilor și asalturile lumii!