Se ridica încet un abur
de jos, de printre grâie,
ce se-auzea în glas de murmur,
cu-o lină melodie.

Iar curge-n sus a lacrimilor ploaie
spre marea de azur;
grăbeasc-odat', durerea să mângâie,
lăsând-o spre obscur!

Se-aude trâmbiţa cea vie
de sus, de pri' mprejur;
şi nu-i nimic sfânt să rămâie,
căci strâns-a tot un vultur.

Stau gat-acol' potirele de aur
umplute cu tămâie;
se-aduce smirna la un tremur
să fie mărturie.

Amin!
Grein, 5.04. 2020