- Bunã dimineaţa, Tatã!
- Ce faci, dragã? Te-ai trezit?
- M-am trezit acum şi... iatã
  Ce idee mi-a venit:
  Tu îl ştii pe Nelu Şchiopul?
- Nu îl ştiu.
           - Eh... cum nu-l ştii?
             Nelu Şchiopul, cel de care
             Îşi bat joc ceilalţi copii...
- Aaa... ba-l ştiu. Îl ştiu, sãracul!
  E orfan, e amãrât...
            - Da, orfan e. Dar ştii, tatã,
              Parcã nu-i destul atât! ...
              Ieri, în pauza de masã,
              Un coleg rãu, prost crescut,
              Şi-a bãtut iar joc de Nelu
              Şi apoi... l-a şi bãtut!

              Am s-o rog pe mami astãzi
              Când va face de mâncare
              Sã îi punã într-o traistã
              Sã îi duc... cãci poate n-are...
 
- Foarte bine! Du-te du-i-o!
  N-are nimeni ce sã spunã.
  Du-i şi-o carte sã citeascã,
  Fã-i şi lui o zi mai bunã!

                   ☆

Şi trecurã douã zile.
Douã zile, timp în care
Nelu-al meu citi şi cartea
Şi avu şi de mâncare.

Dupã cele douã zile
Când se-anunţã cina gata,
Zice tatãl:
                - Mãi copile,
                  Hai sã-ţi zicã ceva tata!

                  Mã uitai şi eu în treacãt
                  Peste lucrurile tale
                  Şi vãd asta.
                         - De la cine-i?
                                  - De la Nelu de pe vale!
                - Aha... bun. Sã vãd ce scrie...

                  Şi, luându-şi ochelarii
                  Ochii-ndatã îi cãzurã
                  Pe bucata de hârtie.

               -  Are-un scris mãrunt şi grafic,
                  Sã te uiţi cu microscopul...
                  Zice: "Mulţumesc, Pãrinte!"
                  Şi semneazã: NELU ŞCHIOPUL.

               -  Mda... aşa-i... dar cum se face
                  De-a ajuns asta la noi?
               -  O fi pus-o Nelu-n carte
                  Şi-a adus-o înapoi.

Vezi, copile, zise tata
Ai fãcut un lucru mare
Când te-ai îngrijit de Nelu
Şi-ai dus traista cu mâncare!

Fapta-i mai presus ca vorba
Mãr de-argint, cuvântul spus;
Cã şi Nelu le primise
Ca din mâna lui Isus!

Tu, lui Nelu i-ai dat pâine
Şi pe Domnul L-ai cinstit;
Şi-ai vãzut şi tu la urmã
Ce frumos a mulţumit.

                   ☆

Deci, şi nouã, când ne spune
Şoapta minţii: "Fã un bine!"
Sari degrabã şi ascult-o,
Sã nu plece de la tine.

Când sãracul de la poartã
Un pahar de apã-ţi cere,
Sau bucata ta de pâine
Dã-i-o, dar! Nu-i o avere! ...

Mai ales când Domnul zice:
- "Dã-mi bucata ta de peşte."
- "Cel ce dã, e mai ferice
   Decât cel care primeşte!"