Îmbrăcat cu măreție
(după Psalmii 93 și 91)

Îmbrăcat cu măreție,
Și încins cu Atotputere,
Din vecie în vecie,
Dumnezeu, stă să ofere
Cu har și credincioșie,

Minunata-I veșnicie
Celui ce-o crede și-o cere,
Hotărând al Lui să fie,
Și începe cu plăcere,
Și cu mare bucurie,

Să facă din Dumnezeu,
Scumpă, Cetățuia lui,
Unde laudă mereu
Bunătatea Domnului;
(Nu doar când îi este greu.)

O, acolo-i propășire
Și acela nu se teme
De nici o nenorocire;
Zi și noapte, în orice vreme,
Are parte de-ocrotire!

Toată slava Cerului
E cu acela ce slăvește
Măreția slavei Lui
Și prin har se-adăpostește,
Doar la umbra Domnului!

Fericit e și sporește
Chiar în totul totului,
Credința i se mărește
Și avântul duhului;
Sporește duhovnicește.

O, fericit cel ce se-ascunde
De-ale nopții molimi toate
Unde noaptea nu pătrunde,
Nici săgeata rea nu poate
Să-și extindă ale ei unde!

O, mare-i omu-al cărui rost
Este-acela de a-și face
Din Domnul un adăpost,
Fiindcă Legea Lui îi place
Și-L caută cu rugi și post;

Omu-acela este vrednic
De-odihnă la umbra Lui
Și-are scut atotputernic:
-Aripile Domnului –
El, cu Domnul va fi veșnic!

08/04/2020*Ioan Hapca
(Zaragoza)