Mască cu mască!
Zilele petrecute ''la domiciliu'', ne fac să gândim altfel ca afară. Avem timp să ne radiografiem stările, sentimentele, dar mai ales resentimentele.
Putem să ne facem conștiincios (poate pentru prima dată!) curățenia care, ar putea să aducă primăvara reală în mintea, caracterul și sufletul sufletul nostru.
Medicația? Să ținem cu sufletul de omenie, iubirea de oameni, să ne salvăm!
Da, toți suntem vulnerabili acum! Poate învățăm unitatea umană, aplecarea spre nevoile celor de lângă noi atât cât putem ajuta.
Am văzut ce ne-au făcut indiferența, aroganța rasială, națională, ura!
Ne-au închis! Fiecare stă și-și mănâncă proviziile ca rozătoarele fără să știm termenul ''vacanței la domiciliu '' dar, nu recunoaștem că am intrat cu resentimentele, aroganța, ura față de aproapele, monștii care ne ocupă locul destinat nouă, ca oameni, și ne consumă tot oxigenul!
Ce mă împiedică să iubesc? Masca pusă peste masca defectelor de caracter?
Masca sufletului înrăit, murdar, povara care apasă atât de greu? ...
Când vom ieși... mă tem că ei, monștrii, vor fi primii cu pancardele mari în gheare pe care vor fi scrise numele noastre, mutilate de sclavia lor...
Atunci, steaua aurie va fi iar înjumătățită de durere din cauza monștrilor, purtați la loc de cinste!
Nu există viață fără iubire!
Iubirea este sacrificiul sufletesc de a-l vedea bine și pe aproapele tău așa cum tu vrei să fii!
Alexandrina Tulics, 10 aprilie 2020-Delafield