Intrarea în cetate

A intrat ultima oară-n cetate,
Ca un vis deşteptând omenirea,
Iar din ramuri şi flori aruncate
Se făcea o schimbare şi poate,
Era prima, să fie-ntâlnirea.

Erau freamăte, vorbe şi vise,
Intonaţii vibrau cu putere.
Ca un Rege venea din lumină,
Se părea că văzduhu-I se-nchină,
Dar în cer se făcuse tăcere.

Între colbul acela de gloate
Se vedea că se-nnoadă pârghia,
Iar pe ramuri şi flori aruncate
Ultima oară intra în cetate,
Ca un vis deşteptând omenirea.

Era vremea şi ceasul trădării
Sub o mască de flori aruncate,
El venea să rămână din vrere
Testamentul născut în durere
Şi să facă schimbare-n cetate.

Ca la prima-ntâlnire, creştine,
Scoate haina şi-arunc-o departe
Fă schimbarea să fie în tine
Ca să intri cu-Acel care vine
Pe-ale harului porţi în cetate!

Chişinău 11aprilie 2020