„El este Acela care, în zilele vieții Sale pămîntești, aducînd rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi către Cel ce putea să-l izbăvească dela moarte, și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui” (Evr. 5:7 s. a.)

O citire atentă a acestui pasaj, ne dă impresia că Mântuitoru a fost salvat DE LA moarte, conform acestei traduceri. Însă știm că acest lucru NU s-a întâmplat. Domnul Yeshua a murit. Deci nu a fost salvat de la moarte. În al doilea rând El NU s-a rugat să fie salavat de la moarte.

În cartea lui Matei citim: „De atunci încolo, Yeshua a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorît, și că a treia zi are să învieze.  Petru L-a luat de oparte, și a început să-l mustre, zicînd: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întîmple așa ceva!” Dar Isus S'a întors, și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gîndurile tale nu sînt gîndurile lui Dumnezeu, ci gînduri de ale oamenilor.” (Matei 16:21-23 s. a.).

În aceste versete observăm că Domnul, a certat pe Petru deoarece s-a opus gândului lui Dumnezeu. Yeshua TREBUIA să moară, iar a treia zi să învieze.

Prin urmare versetul din cartea Evrei nu s-a tradus corect.

Traducerea corectă ar fi: „El este Acela care, în zilele vieții Sale pămîntești, aducînd rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrămi către Cel ce putea să-I de-a viață din moarte și fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui”

Această traducere face sens cu tot șirul de evenimente ale evanghelilor. Este vorba și de doctrina fundamentală a morții și învierii Lui, fără de care NIMENI nu va fi mântuit.